Pe foarte mulţi dintre cunoscuţii mei îi auzeam recomandând Da Toni ca pe un local în care poţi mânca bine, chiar dacă trebuie să scoţi ceva mai multişor din buzunar pentru o masă. Nimic de obiectat în cazul în care serviciile şi mâncarea îmi dau motive să le trec pragul. O voi face cu mare plăcere chiar dacă aş avea mai “la îndemână” alte locaţii mai accesibile în complexul studenţesc din Timişoara.
Totuşi, de această dată am ajuns la PizzOsteria Da Toni alături de un prieten venit în Timişoara de pe meleaguri polone care este mare amator de pizza. Am ales să mergem la Da Toni pentru că nu le mai trecusem de ceva vreme pragul şi eram curios să văd dacă localul era aşa cum mi-l aminteam.
Odată ajunşi am ales să luăm un loc pe terasa din faţa blocului la al cărui parter este situat localul. Pentru cine nu a trecut încă pe la Da Toni, localul se află pe strada Daliei nr. 14, în complexul studenţesc, aproape de intersecţia cu bulevardul Eroilor de la Tisa.
Nici n-am apucat să intrăm bine sub copertina pizzeriei că am şi fost întâmpinaţi cu un ferm şi vesel “Bună ziua” de către cele două domnişoare care se ocupau de clienţii de pe terasă. Din păcate, buna impresie pe care ne-au făcut-o fetele ne-a fost rapid umbrită. Neinspiraţi fiind ne-am aşezat la o masă care şchiopăta din greu, podiumul pe care sunt aşezate mesele cedând probabil sub greutatea vreunui client.
Sub nas ne-au apărut imediat câte un meniu şi astfel am început lectura. Pentru cine nu e familiarizat cu bucătăria italiană, iar eu unul recunosc că nu sunt, parcurgerea unui asemenea meniu necesită ceva timp, mai ales că nu eram sigur dacă aş vrea să încerc paste, pizza sau fructe de mare. Convins de pofta cu care amicul meu devora paginile de care erau trecute sortimentele de pizza am cedat şi am ales o pizza Diavola, în timp ce el a luat o pizza Prosciutto. Pentru începu însă am comandat o porţie de bruschete mixte pentru a ne astâmpăra puţin foamea.
Bruschetele mixte au venit 5 la număr, toate discret unse cu ulei de măsline, fiecare cu câte altceva pe ele: ciuperci, roşii, spanac, vânătă coaptă cu anşoa şi respectiv ton. Cu adevărat deosebită mi s-a păut cea cu ciuperci amestecate foarte plăcut cu usturoi, pătrunjel, nucşoară şi ulei de măsline. Interesantă mi s-a părut şi vânăta coaptă în combinaţia cu anşoa, însă aici pot fi părtinitor deoarece sunt un mare fan anşoa. Restul bruschetelor mi s-au părut de-a dreptul fade, cea cu spanac în special: poate doar pe Popeye dacă l-ar fi încântat, căci nici măcar uleiul de măsline nu a reuşit să dea vreun gust frunzelor acelea. Per total 9,5 lei nu mi se pare un preţ justificat pentru acest aperitiv, însă bănuiesc că de le-ar face mai ieftine se tem c-ar veni studenţii în maiou şi şlapi să le mănânce pe bordură cu bere la pet.
Nu trec 10 minute şi apar şi cele două pizza. Prima impresie care mi-au lăsat-o a fost că sunt raportul calitate/cantitate este unul justificat, fiind neaşteptat de mari. Despre calitate, vorbim imediat.
Pizza Diavola este prin definiţie un sortiment simplu, preferat de obicei de oamenii care ştiu ce doresc să mănânce şi care apreciază mult un anumit ingredient, în acest caz salamul sau după caz cârnatul picant. Că mai e şi mozarella, că mai e şi sos tomat, acestea sunt de obicei cantitate neglijabilă, ceea ce nu se poate spune în schimb despre niscaiva feliuţe de ardei iute proaspăt. De ardei nu a fost cazul de această dată.
Bine-bine, dar cum a fost pizza? Uleioasă pân’ la dumnezeu şi-napoi. Deşi salamul nu mi s-a părut vreo ieftineală, ori a fost mai gras decât era cazul, ori nu l-au stors de ulei înainte de a-l pune pe blat. Astfel, mâncând am avut sentimentul că mă aflu la vreo ediţie italiană a pomenii porcului, căci înlocuind blatul de pizza cu pita de casă aş fi avut cam tot atâta unsoare în care să-ntind.
Mare păcat pentru blazonul localului care altfel a impresionat atât prin servire cât şi prin curăţenie. În primul rând, în Timişoara nu mi s-a mai întâmplat de mult să fiu întâmpinat cu “Bună ziua” la intrare, lucru care este de un minim bun simţ în general şi de o obligativitate absolută în cazul localurilor care nu intră în categoria bodegă. În al doilea rând, în niciun restaurant din Timişoara nu mi s-a mai întâmplat ca proprietarul / managerul / patronul să vină la mine la masă pentru a mă întreba cum mi se par serviciile – şi da, i-am spus care mi-e păsul cu balta din farfurie şi mi-a mulţumit că i-am atras atenţia pentru a nu se mai repeta, ceea ce totuşi rămâne de văzut. Încă un gest care ar trebui să devină reflex măcar pentru managerii de restaurante care se fudules că au localuri respectabile. Nu în ultimul rând, merită să punctez curăţenia exemplară din local, unde bineînţeles mi-am făcut drum pentru a inspecta toaleta. Acolo am găsit ceva mai de preţ decât sclipirea granitului şi a spoturilor din pardoseală în care investesc patronii cu dare de mână uitând să angajeze oameni care să aibă bunul simţ să le întreţină în permanenţă curate – am găsit curăţenie.
Preţurile:
- Pizza Diavola – 22,5 lei
- Pizza Prosciutto – 21,5 lei
- Bruschete – 9,5 lei
- 2 espresso – 14 lei
- 2 pepsi – 14 lei
Voi mai trece pe la Da Toni măcar pentru a vedea cum e Diavola, în rest o recomad ca şi locaţie în care ai toate şansele să te simţi bine dacă nu cumva are pizzarul ceva împotrivă 🙂
FoodCrew – Paste mediocre la Pizza Hut
[…] cu cele două felii de bruschete la cuptor cu usturoi şi ce bănuiesc eu că a fost oregano care se dau gratis pentru fiecare […]
FoodCrew – Domino’s Pizza, ruda mai săracă a lui Pizza Hut
[…] și Bacon-ul folosit era destul de gras și cu siguranță nu pe placul oricui. Una peste alta o pizza uleioasă pe care poate doar un sos bun o poate face să alunece mai ușor. Nu cred să fi greșit când am […]
Comentarii
Veveriţa Mâncăcioasă
Eu am fost o singura data la ei si pizza mi s-a parut mediocra ca si calitate dar foarte scumpa (mai ales daca e mai bogata in ingrediente). Oribila imaginea cu uleiul ala, n-am mai vazut nicaieri asa ceva..:-(
Dani
Se prea poate sa fi facut o alegere gresita cu Diavola, eu mancam frecvent acolo si nu am fost dezamagit pana acuma, Fara sa exceleze, DaToni mi se pare insa in top 5 cele mai bune pizzerii din Timisoara.
Infidel Gastro
Dani, ce pizza mi-ai recomanda să mai încerc la Da Toni?
Naiada
Da… interesantă experienţă. Nici eu nu mă omor după pizza lor, dar recunosc că n-am mai fost de vreo 2 ani. Cât despre patron, l-am întâlnit în câteva ocazii şi ştiu cât e de atent la detaliile enumerate de tine. Dar e unul din foarte puţinii.
Mie bruschetele îmi par oribile după cum arată… Mai bine facem noi. 😀
Veveriţa Mâncăcioasă
Am vrut sa zic si eu de bruschete ca sunt cam arse, inegale si trantite in farfurie dar, am zis sa nu fiu total carcotasa. 😀
El Vis Prânzlea
N-ai avut ceva pită sa înmoi in sos?
Infidel Gastro
Aş fi fost inspitrat dacă luam bruschetele după 😉
Ionut
Fata de ce pizzerii sunt in Timisoara, pizza Toni nr. 1, de fapt poate concura cu orice pizzerie..
Incepand cu ingredientele alese de ei pentru pizza si terminand cu atentia la detalii si servire..
Dar na, asa suntem noi, crecuti cu pita cu untura si acuma e prea multa unsoare in pizza,
Intreaba inainte sa comanzi.. Cum e pizza, e uleioasa, cate calorii are, etc..
Nu mai vorbesc de bruschete, ca tu de fapt nu stii ce sunt bruschetele…
Amice, ai comandat Diavola cu salam picant de casa, de ce nu ai comandat vegetariana daca nu ti-a convenit grasimea combinata cu boia lasata de salamul conceput de Agil special pentru ei?
Fiecare are dreptul la o opinie sau mai multe, dar a ta nu e nici macar documentata