Restaurantul Zorile nu e un restaurant unde să intri fără o recomandare suficient de fermă. Îl găsești în Timișoara pe strada Liege, lângă Piața Verde, iar aspectul din stradă e unul de bombă manelistică, adică și la capătul orașului și complet neatractiv ca aspect exterior. Ce poate fi mai puțin tentant pentru un restaurant?
Ei bine, într-un astfel de loc se ascunde unul dintre cele mai faine locuri cu mâncare tradițională din Timișoara. E un restaurant de familie, cu domnul proprietar ca ospătar și doamna proprietar ca bucătar. Ocazional își mai iau câte un ajutor pe termen scurt, în cazul în care e un sezon mai agitat sau vreunul dintre ei au și alte treburi.
Adevărul e că un bun bucătar și un grozav ospătar nu sunt neapărat și cei mai bun marketeri sau arhitecți, iar astfel aspectului cel puțin modest din stradă și mai ales marketingul sărac al localului se pot explica cu ușurință. Cu toate astea nu duc lipsă de clienți, iar mâncarea e de ani de zile la fel de gustoasă și porțiile la fel de mari la prețuri constante.
Succesul lor se bazează deci pe recomandările clienților și se bucură de o rată de clienți constanți de vreo 70%. Dacă mai pui și faptul că cei pe care-i vezi la mese de regulă sunt la cămașă și cravată, se poate spune că această familie poate satisface pretenții diverse.
Zilele trecute am fost pe la ei în vizită și m-am aruncat fără ezitare la o ciorbă de văcuță. De altfel una dintre cele mai bogate și gustoase ciorbe de văcuță pe care o poți găsi în Timișoara. Supa abundă în legume foarte bine asortate, iar carnea se rupe de una singură sub curculiță și se topește în gură. Recomand oricui ciorba de văcuță de la Zorile, iar pentru 8 lei n-ai cum să regreți.
De felul doi mi-am luat specialitatea casei, recomandată cu ochi strălucind de către domnul ospătar: o tocăniță de porc cu piure și castraveți murați. Să te lingi pe degete, nu alta. Atenție, mâncare picantă. Ardelenesc de picantă chiar! După câteva zile bune, încă-i simt gustul: o cărniță de porc acoperită de un sos plin de arome de piper, ardei iute și tot felul de ierburi. Tocănițe la un acceptabil 15 lei și alți 4 lei castraveții.
Atmosfera locului e foarte intimă. Fiecare masă e aranjată cu o migală familială, iar curățenia e la ea acasă. Pereții și ușile abundă de un roșu închis, iar mesele te așteaptă cu vesela și paharele de vin pregătite din timp. Salon de fumători și salon de nefumători, fără muzică, eventual cu un televizor. Însă televizorul e la dispoziția clientului, iar adesea stă pur și simplu stins.
Comentarii
Veveriţa Mâncăcioasă
Stiu restaurantul dar mie personal mi-a fost frica intotdeauna sa intru acolo. Nu are nimic primitor la exterior si iti da impresia ca e ceva acoperire pentru afaceri dubioase. Dar daca zici ca e mancare buna, o sa-i fac(em) o vizita, mai ales ca e super aproape. 🙂
Gore Brânzescu
chiar vă rog și dați-ne de știre cum vi s-a părut. nu mai știu pe nimeni altul care să fi mâncat acolo
Naiada
Acum zici şi tu de un restaurant cu mâncare din aia la care visam de când eram mică? Sunt obişnuită ca pe unde nu te aştepţi să mănânci bine, aşa că m-aş încumeta. Poate facem chiar o ieşire foodcrew aici. 😀 Ce zici Veve?
Veveriţa Mâncăcioasă
Poate dupa ce terminam cu Masa de Craciun sau saptamana viitoare. Ce zici? 🙂
Naiada
Vedem cum decurge Masa de Crăciun şi dacă apucăm, de ce nu. 🙂 Poate vin şi ceilalţi, oricum trebuie să mergem să mâncăm şi noi pe undeva duminică. 🙂
Claudiu
Na ca stiu….data viitoare poate nu ma mai duc la La Tavi, ci intru la astia sa vad cum e mancarea 🙂
Naiada
Tot aflu de restaurante din astea ascunse… 🙂 Luaţi-mă şi pe mine data viitoare, că mi-s tare curioasă de alte gusturi. 🙂