Prânz cu dichis la Vecchio 1812

Ieri, într-o zi însoritǎ de toamnǎ, cu castanele lovindu-se dureros de caldarâm, am plecat sǎ iau prânzul într-un loc special. Trecusem de multe ori pe lângǎ el, pe cea mai frumoasǎ stradǎ din Centrul Vechi, Covaci, şi mǎ atrǎsese cu decorul curat, mediteranean şi, mai ales, cu istoria.

Vecchio 1812 a fost ridicat pe locul Cafenelei Vechi, un punct de întâlnire pentru elita literarǎ a secolului 19 şi locul cel nou a refǎcut cu multǎ eleganţǎ tavanul şi mascaroanele de pe faţada clǎdirii pentru a reaminti rafinamentul vechiului Bucureşti.

Pentru cǎ la intrare mǎ hotǎrâsem deja sǎ mǎnânc conform dietei mediteraneene, am ochit un loc lângǎ o fereastrǎ deschisǎ şi am început sǎ rǎsfoiesc meniul cu un pahar de Merlot Urlaţi roze în faţǎ. Nu ştiu dacǎ l-am ales corect, adicǎ dupǎ eticheta de potrivire a vinurilor cu felurile de mâncare alese, dar papilele mele l-au îndrǎgit de la prima sorbiturǎ: demi-sec, potrivit de  rece şi necomplicat. Cât am stat la masǎ, nu l-am amestecat cu apǎ deloc, şi bine am fǎcut pentru cǎ mâncarea a alunecat parcǎ mai voioasǎ în prezenţa lui.

Mǎsura se regǎseşte şi în meniul de la Vecchio, nici prea stufos, dar nici golaş. Am remarcat burrata pe pat de roşii, o brânzǎ specialǎ italianǎ, fǎcutǎ din mozzarella şi smântânǎ şi aromatizatǎ cu busuioc, de neratat la urmǎtoarea vizitǎ la Vecchio, cotletele de berbecuţ în ierburi aromate (care doar sunǎ bine, eu fiind semi-vegetarianǎ) sau bibanul de mare în sare aromatizatǎ. Preţurile sunt medii spre mari, dar raportul calitate-cantitate-preţ este perfect balansat.

Astfel, bruschetele cu trufe costǎ 18 lei, supa minestrone- 14 lei, iar o porţie de dorada la grǎtar (o altǎ poftǎ de-a mea, de-abia aşteptând sǎ fie satisfǎcutǎ)- 52 de lei.

Ȋn buna tradiţie italianǎ, eu am ales ca fel principal pastele: linguine cu fructe de mare – 29 lei şi, da, am fost încântatǎ de ele. Pastele au venit cǎlduţe dar şi dupǎ ce s-au rǎcit au fost foarte bune. Fierte al dente, adicǎ aşa cum trebuie şi, mai ales, aşa cum este cel mai sǎnǎtos, linguinele erau însoţite de scoici cu inele de calamari, bucǎţi de caracatiţǎ crocante, creveţi aeraţi şi delicioşi şi capere, diferite în bine de cele pe care le gǎseşti în borcan spre vânzare în cutare sau cutare supermarket.

Pentru cǎ am tot mâncat fructe de mare congelate, sunt sigurǎ cǎ acestea nu erau din categoria asta: erau cǎrnoase şi fragede şi sincer nu m-aş fi oprit, mai ales cǎ am o pasiune veche pentru caracatiţǎ şi creveţi. Dupǎ ce am stat aproape o orǎ cu linguinele în faţǎ savurând totul ca la carte, am capitulat: farfuria mai conţinea doar câteva paste şi câţiva solzişori de ceapǎ.

Deşi începeam sǎ înţeleg avantajele unei mese luate în tihnǎ, pe îndelete, sorbind din vinul savuros şi privind la trecǎtori, nu m-am putut abţine de la desert, nu foarte în acord cu dieta mediteraneanǎ care încurajeazǎ consumul de fructe de fapt. Mersul pe jos pânǎ acasǎ urma sǎ mǎ absolve de toate pǎcatele. Şi când spun pǎcat mǎ refer la ciocolatǎ, pe care, sǎ fiu perfect sincerǎ am devorat-o fǎrǎ pic de ruşine sau cu conştiinţa pǎtatǎ în vreun fel.

Eu am ales tarta de ciocolatǎ cu crocant de migdale, dar meniul mai conţinea şi tiramisu, tort de bezea sau tarta de lǎmâie, la preţuri între 14 şi 16 lei. Tarta mea avea un blat crocant, ganache de ciocolatǎ divin şi glazurǎ de ciocolatǎ. Crocantul de migdale, adicǎ un fel de caramel, era perfect fǎrǎ sǎ fie lipicios sau foarte dulce. Bezeaua însoţitoare, pufoasǎ şi delicatǎ a încheiat cu succes una din cele mai bune mese pe care le-am luat vreodatǎ într-un restaurant.

Şi ca sǎ citez din meniul de dulciuri: „If the answer is chocolate who cares about the question?” Chiar aşa…

Detaliile fiind întotdeauna importante, trebuie menţionat cǎ mi-a plǎcut la nebunie muzica ambientalǎ, atât de mult încât mǎ surprindeam uneori dând din picior sau fredonând, cu paharul de vin în mânǎ. Chelnerul a fost atent şi zâmbitor, iar baia curatǎ.

Ce nu mi-a plǎcut? Un lucru esenţial atunci când iei masa într-un loc ca ǎsta e compania. Lipsa ei nu a ştirbit din experienţǎ foarte mult, dar m-a fǎcut sǎ înţeleg încǎ o datǎ cât de important şi minunat este sǎ ai cu tine oameni care sǎ se bucure la fel de mult de mâncarea bunǎ şi conversaţie.

Deşi nu un loc în care sǎ luaţi masa zilnic, Vecchio 1812 este perfect pentru ocazii speciale sau atunci când vrei sǎ te simţi bine, chiar şi doar în propria-ţi companie.