Despre prima mea experiență la bunica acasă v-am povestit acum ceva timp, cam prin octombrie dacă bine îmi aduc bine aminte. Bine, atunci era vorba de cealaltă casă a ei, că doar bunica asta e modernă și pare-se că are mai multe case. 🙂
Locația și atmosfera
De data aceasta am vizitat prima casă a bunicii din Timișoara, cea de pe strada Str Virgil Onițiu nr. 3 din Zona Bălcescu, vis-a-vis de Romcapital Center. Zona în care este poziționat localul este destul de liniștită și retrasă pentru partea centrală în care se află. A fost pentru prima dată când am trecut pragul și mi-a plăcut mult cum arăta totul. Asemeni locației cu numărul 2, restaurantul are o atmosfera intimă și tradițională.
Este un restaurant nu foarte mare, sau cel puțin este compartimentat mult și nu dă impresia de ceva foarte spațios, detaliu care îl face perfect pentru servirea mesei de prânz în familie, de exemplu. De menționat pentru cei care încă nu au ajuns aici este terasă mare și faină pe care o au afară. Mai puțin și o să avem ocazia de a servi o masă bună în aer liber, departe de agitație. Ah, și încă un pont, pentru cei care vin acolo cu copii năzdrăvani și plini de energie, stați liniștiți, există un spațiu de joacă sau în cel mai caz un loc mare pe unde alerga până obosesc. 😀
Meniul
Trecând la partea de meniu, așa cum am mai spus și data trecută, îmi place stilul de mâncare din Banat expus într-un mod atât de interesant de-ți vine să te lingi pe degete numai citind din meniu. Mama, căci cu ea am luat masa a mers pe varianta meniului zilei. Eu, mai fițoasă din fire, am ales șalău în crustă de migdale cu legume la grătar, că deh, e mai de dietă.
Meniul zilei avea în componență supă de roșii cu găluște, cu gust bun de casă, după cum mi-a menționat mama. Felul 2 era compus din cordon bleu de porc, orez cu ciuperci și murături. De precizat dimensiunea porțiilor din meniul zilei, care este una considerabilă. Nu am gustat din meniul zilei, dar mama mi-a spus că a fost foarte bun și foarte mult, luândui-i ceva timp să termine ce avea pe acolo. De orez pot să spun că e foarte bun, nu de alta, dar l-am servit și eu data trecută la Casa Bunicii 2. Tot la meniul zilei mama a avut și desert, ceva cremă catalană dacă-mi amintesc bine.
Meniul zilei costă 19,99 RON la care se adaugă și un pahar de apă din partea casei.
Porția mea a durat ceva mai mult, dar nu exagerat. Să vă reamintesc, eu mi-am comandat șalău în crustă de migdale cu legume la grătar. Cam așa arăta farfuria, de unde puteți trage și voi câteva conlcuzii preliminare.
Peștele este dat prin făină, ou și fulgi de migdale și este servit alături de o bucată de lămâie. Crusta crocantă cu migdale (yum!) este un deliciu mai ales că sub ea se găsește carne moale și fină de pește. Îmi pare rău că nu am apucat să fac poza și interiorului din crustă, dar foamea a învins și am cam uitat de aparatul foto. 😀 Bucata pe care o vedeți la mine în farfurie cântărea 180 de grame, arhisuficient pentru o masă de prânz de domnișoară. 🙂
Să știți că nici legumele nu s-au lăsat mai prejos. Am identificat între cele 300 de grame de legume servite, următoarele: vinete, dovlecei, roșie, ciuperci, ardei, cartofi și nu în ultimul rând, ceapă. Bune, la grătar și multe.
În concluzie, un prânz copios dar sănătos.
Servirea
Servirea este unul din lucrurile despre care nu prea poți spune lucruri rele la Casa Bunicii și aici mă refer la ambele locații. Au un personal foarte bine instruit și atent cu clienții, chiar și atunci când este oră de vârf și restaurantul este plin. De asemenea, domnul care ne-a servit a fost și foarte răbdător cu mine și cu greutatea cu care iau decizii atunci când mi-e foame. 😀 Din ce am văzut la ora 13-14 când eram noi pe acolo e că 80% din cei care vin la ora asta, servesc meniul zilei, semn că cei de acolo fac treabă bună.
Prețuri
La prima vedere, prețurile nu sunt tocmai cele mai mici din oraș însă sunt decente și direct proporționale cu cantitatea, calitatea și servirea.
- Meniul zilei – 19,99 RON;
- Șalău în crustă de migdale – 27 RON;
- Legume la grătar – 9,99 RON;
- Apă plată Bucovina – 3,5 RON.
Noi am apreciat că aceste prețuri sunt decente și se justifică prin cele menționate mai sus.
Concluzie
În concluzie, noi abia așteptăm primăvara pentru a putea lua masa în tihnă și liniște pe terasa celor de la Casa Bunicii 1. Vă recomandăm și vouă să-i încercați! 🙂
Restaurantul Elisabeta, farmecul irezistibil al interbelicului | FoodCrew
[…] nostalgie chiar şi spre timpuri pe care le-au cunoscut doar prin intermediul poveştilor spuse de bunici bonomi sau a cuvintelor bine potrivite de scriitori sau gazetari iscusiţi. Şi apoi, mǎ întreb: […]
Leonardo da Vinci – nu doar un restaurant | FoodCrew
[…] asemenea, un accent deosebit este meniul în sine. Pe o pagină sunt felurile de mâncare care variază de la cele specifice micului dejun, […]
Piept de rata facut de bunica | FoodCrew
[…] ceea ce privește localul, acesta seamană foarte bine cu Casa Bunicii 1 însă este parcă puțin mai întunecat. Oricum, pe timp de vară, terasa pe care o au e locul […]
FoodCrew – Aripioare, bere și sport
[…] pe lângă însă pe noi mustrându-ne conștiința după atâtea calorii, am ales varianta cu legume, mai exact morcovi și țelină. Nu degeaba e locul ăsta faimos pentru aripioare că doar și noi […]
Nici un comentariu