Am aflat de curând că Bunicii (celei care locuiește la casa numărul 2) îi place să își încânte nepoții cu muzică, în fiecare seară de weekend, de joi până sâmbătă. Nu am stat mult pe gânduri și ne-am rezervat și noi o masă, pentru a vedea cum e ambianța pe terasa . Pentru cei ce nu știu unde este situată Casa Bunicii 2, adresa e Piața Mocioni nr 8 (fosta Piața Sinaia), la subsolul Iosefin Residence Apart Hotel. Am ajuns pe la ora 20:00, vineri seara. Mai fusesem de câteva ori la acest restaurant, dar terasa nu apucasem să o văd, așa că am avut noroc cu chelnerii, care m-au îndrumat spre scările care urcau din restaurant pe terasă.
Primul sentiment avut la vederea terasei a fost unul de intimitate. Fiind situată în curtea interioară a hotelului, îți dă senzația că ești la kilometri distanță de zgomotul și agitația orașului. Terasa era aproape plină (din câte am observat, e nevoie de rezervare ca să prinzi loc), așa că eu și însoțitoarea mea am luat loc la singura masă rămasă liberă, localizată foarte aproape de locul dedicat muzicienilor, un grup care am aflat că se numește Duo Muzicas (Lavinia Raducanu si Gabi Muzicas).
Până să dăm comanda am întors ochii roată pentru a mă familiariza cu locul. Terasa are formă dreptunghiulară și e organizată în jurul unui centru, o mică grădină cu plante. Prima impresie mi s-a confirmat, terasa e destul de micuță cât să ai acel sentiment de intimitate, dar e foarte bună și pentru evenimente mai sociale, multe din mese fiind ocupate de oameni veseli și vorbăreți, care păreau că se bucură din plin de ambianța relaxantă. Spre deosebire de alte terase unde umbrelele sunt imprimate destul de agresiv cu un brand de băutură răcoritoare sau bere, aici am remarcat că brandul ales este Pepsi Cola, în culori maro, retro. Mi-a plăcut și cromatica liniștită, cuminte, cât și asocierea cu Casa Bunicii, spațiul care îți aduce aminte de gustul și de vremurile de altădată.
Și muzica este pe aceeași linie, purtându-te parcă înapoi în timp. Hituri din anii 60-70, romanțe, tangouri, melodii pop din anii ’90 ale îndrăgiților interpreți români pe care îi admiram în copilărie, melodii romantice în franceză, sunt doar câteva din genurile muzicale pe care cei doi membri ai trupei le-au interpretat în timp ce eu mă bucuram de mâncare.
Am comandat ce e mai bun din meniu. Sucuri naturale (eu am ales un pahar cu suc de mere, însoțitoarea a optat pentru sirop de zmeură, de casă).
Apoi, ceva cu nume sofisticat, dar, în esență, foarte simplu: Budasch Kener. Adică pâine în ou, servită, la recomandarea bunicii, alături de garnitură de spanac. Trebuie să vă spun că aveam spanac și acasă, dar ideea de a asocia pâinea în ou cu spanacul bunicii părea prea irezistibilă pentru a fi refuzată. Surpriza a venit pe un platou mare, neașteptat de mare, atât de mare încât a cerut să fie împărțit. Conținutul a fost devorat în câteva minute și i-am mulțumit în gând Bunicii că a pus în meniu asemenea delicii.
Noroc că la felul doi am comandat doar pește simplu, fără garnitură. De data asta am ales ceva care, tot așa, după nume pare sofisticat, dar în esență e simplu și cade bine la stomac. Este vorba de șalău cu roșii cherry și portocale, la cuptor. Practic, o bucată de șalău, acoperită cu bucățele de portocală, roșii cherry, usturoi și rozmarin, pregătită la cuptor. Foarte natur și lejer acest preparat. Mi-a plăcut enorm combinația de gusturi, simplitatea cărnii de pește fiind îmbogățită de aromele fructelor și mirodeniilor.
Persoana care era cu mine a ales un piept de pui umplut cu hribi și sos de verdeață, iar ca garnitură a ales cartofi bănățeni cu praz. Din spusele ei, ruloul de pui era foarte bine făcut, crocant la suprafață și fraged la mijloc. Iar cartofii, bine legați cu sosul aromat de smântână și praz au completat bine carnea cu ciuperci.
Până am savurat noi toate aceste delicii s-a lăsat și seara, iar atmosfera a devenit parcă și mai plăcută, muzica a devenit și mai nostalgică și romantică, iar răcoarea nopții și lumina discretă a felinarelor te îndemnau să mai rămâi.
Pentru a încununa seara, am poftit un minunat desert, pe care îl încercasem și cu altă ocazie la Casa Bunicii 1. Este vorba de înghețata de casă, artizanală, servită alături de sos cald de zmeură. Se numește, sugestiv, “Dragoste fierbinte”. Pe lângă faptul că este o înghețată naturală, și asta se simte de la prima linguriță, mai vine alături cu acel sos de-a dreptul irezistibil. Cu greu pot să descriu în cuvinte asemenea bunătate, și poate veți crede că exagerez. De aceea las imaginile să vorbească și vă recomand să încercați, pentru a vă convinge de ce spun.
Prețurile de la Casa Bunicii sunt decente, după cum poate știți:
Suc de mere – 6.99 lei / 200 ml
Sirop de casă – 6.99 lei / 200 ml
Bundasch Kener – 8.99 lei
Spanac ca acasă – 6.99 lei
Șalău cu roșii cherry și portocale, la cuptor – 33 lei
Piept de pui umplut cu hribi și sos de verdeață – 26.99 lei
Cartofi bănățeni cu praz – 7.99 lei
Dragoste fierbinte – 11.99 lei
Eu sigur voi repeta cina pe terasa Bunicii și vă îndemn să profitați și voi de ocazie cât e cald afară. Joi, vineri, sâmbătă seara, la Casa Bunicii 2. Veți găsi aceeași mâncare naturală și gustoasă într-o ambianță care merge perfect pentru o cină romantică sau pentru momente de relaxare cu cei dragi.
Mic dejun la Sky Restaurant, secretul pentru o zi plina de energie si succes! | FoodCrew
[…] mine porţia a fost destul de mare şi nu am reuşit să o termin. Despre suc pot spune că există la alegere între suc de mere, […]
Restaurant Vatra, recomandarea mea pentru mâncare românească în București | FoodCrew
[…] capitolul ambianță, localul stă foarte bine. La intrare te întâmpină un manechin costumat tradițional, cu furca […]
Servicii faine si meniu mediteranean la Casa Yanka | FoodCrew
[…] arăta puțin ciudat, peștele și legumele fiind ascunse în totalitate sub un strat gros de praz foarte crocant, fășii lungi de frunze de praz, care nu se puteau mânca decât cu mâna. […]
Mezze Taverna sau restaurantul grecesc din Centrul Vechi al Bucureștiului | FoodCrew
[…] este unul retro: piesele de mobilier învechit, podeaua din piatră și albastrul în diversele sale nuanțe ce […]
Nici un comentariu