N-a fost prima mea vizită la Flora, însă a fost una care mi-a lăsat o impresie plăcută. Mai ales că acum aproximativ un an și ceva când am fost am prins una caldă, una rece. Aveam nevoie de o a treia vizită să văd exact care din cele două a fost o întâmplare.
Ajunse acolo la ora prânzului, am găsit un local primitor, o ambianță plăcută și o liniște perfectă pentru a lua masa. Deși localizat în zona centrală, lumea din păcate nu pare se înghesuie să ia masa acolo probabil și pentru că nu există opțiunea de meniul zilei, locuri de parcare etc.
Primul lucru pe care îl apreciez la Restaurantul Flora este faptul că, fiind un nume cu tradiție în Timișoara, în spatele numelui se află și un concept. Adica nu este un loc unde se cumpără și se servește mâncare și atât. Decorul, mobilierul, aranjamentele de pe masă și design-ul meniurilor toate creează o atmosferă anume. Sunt acele mici detalii care fac diferența și care pentru mine, din postura de client, contează foarte mult.
Dar am povestit suficient de marketing și branding, să trecem la capitolul mâncare și servire. Pentru că aveam poftă de un prânz sănătos, am început cu un fresh de mere și morcovi (11 lei) care a fost delicios. Nu la fel de ușor a fost să mă decid asupra unui singur fel de mâncare din meniu pentru că opțiunile sunt multe. Ba chiar prea mult aș zice eu. Există de la produse tradiționale românești de genul sarmale și mămăliguță și până la icre de Manciuria și tentacule de caracatiță. Dorind să merg pe ideea de prânz light, după vreo 20 de minute de uitat prin meniu, mi-a făcut cu ochiul Salata Majestic (26 lei).
După cum puteți observa din poze, salata arată exact așa cum îi spune numele – maiestuos. Când vine chelnerul cu așa o farfurie, singura reacție pe care poți să o ai este wow!
Și după ce-am pozat salata din cam toate unghiurile și direcțiile, am încercat să identific fiecare ingredient găsit în această mini formă de artă. Așa că de vi se face vreodată poftă de o salată, cea pe care eu am servit-o avea de toate, după cum urmează: salată, țelină, ridichi, morcovi, mere, stafide, bucăți de piersică, piept de rață, parmezan, ardei gras și ca dressing, vinaigrette cu suc de portocale. Și dacă vă întrebați care-i treaba cu floricica din vârf, eu bănuiesc c-o fi o andivă peste care s-a turnat puțin de vin pentru aspect și atasate ulterior și câteva frunzulițe de praz deasupra. Dar nu bag mâna-n foc, e doar o bănuială. Oricum, e de efect! 😀
Dacă ingredientele sunt multe și dintre cele mai diverse, nici la partea de gramaj nu stă prost. 350 de grame este cantitatea perfectă pentru un prânz ușor, și totuși sățios. Toate legumele și fructele din salată au fost proaspete, iar pieptul de rață era exact așa cum trebuie: fraged și nu foarte bine făcut, adică nu foarte prăjit. De obicei nu reușesc să mânânc întreaga salată la restaurant pentru că de cele mai multe ori este mai mult varză sau salată în raport cu celelalte ingrediente. De data asta nu m-am ridicat de la masă până nu am terminat tot din farfurie pentru că a fost foarte delicioasă, eu fiind o mare fană a combinațiilor de legume și fructe în salată.
Servirea a fost și ea foarte bună, chelnerița care ne servise fiind foarte amabilă și gata să ne ofere orice informație cu privire la meniu. Apropo de asta, dacă doriți ceva ce nu există în meniu, sau doriți o adaptare a vreunui fel de acolo, ei sunt dispuși să facă modificări atâta timp cât au ingredientele necesare pentru acest lucru.
Una peste alta, de data asta am văzut o altă față a restaurantului, una care mi-a plăcut mult și care m-a impresionat în cel mai frumos mod posibil. E un loc potrivit pentru o masă în tihnă cu preparate de calitate și delicioase la prețuri pe măsură.
Mai vin! 🙂
Calitatea bate cantitatea la Lera's Food | FoodCrew
[…] atunci am mai fost de câteva ori, ultima dată săptamana trecută și pot să vă garantez că nivelul calitătii este constant bun. Cel puțin la pljeskavica, pentru că se mai fac și sandwich-uri și cevap, dar încă nu le-am […]
Al Duomo oferă mâncare și răsfăț ca în Italia | FoodCrew
[…] crocant. Unul dintre motivele pentru care aleg paste în restaurantele cu specific italian, este parmezanul. Știu sigur că voi avea parte de parmezan de calitate. Această așteptare nu mi-a fost […]
Mezze Taverna sau restaurantul grecesc din Centrul Vechi al Bucureștiului | FoodCrew
[…] și o felie de lămâie. Personal, nu mi-a plăcut combinația cu hummus-ul, în schimb, doar caracatița cu aroma de grătar și asezonată cu zeama de la felia de lămâie, niște sare și piper a fost […]
Comentarii
Victor
Draga Nuți, nu stiu voi dar eu cand ma gandesc la un piept de rata facut numa bine, imi trece cumva altceva prin teasta. Nu zic categoric ca in farfurie sunt niste jumere care cu vreo 15min inainte sa ajunga pe farfurie erau probabil facute cum trebe dar nu ca spun eu, dar toata lumea stie ca un piept de rata se gateste DOAR intreg si nu dupa ce a fost taiat – unu – si trebuie sa arate, in stadiu de “bine facut” cam asa >> http://goo.gl/5g2824 <> http://goo.gl/Lq2REE <> http://goo.gl/rHpzMe <<. Imi place ca farfuria contine numai ingrediente care se pot consuma, chiar daca eu n-as consuma cozile de praz, reductia balsamica e cam stangaci manjita pe doua laturi, dar ne scuzati, bucatile alea de rata arata ca au cam fost gatite taiate – daca e asa, atunci asta e blasfemie, si nici un critic gastronomic nu ar trebui sa promoveze sau sa accepte asa ceva, de ce intrebi? Pentru ca atunci eu cand merg si comand un piept de rata si imi vine rece, il trimit respectuos inapoi pentur ca e sleit si imi vine inapoi incalzit la micro, gri si sub forma de pucuri de hochei eu ma ridic de la masa si am plecat. E trist ce se intampla la noi in restaurante ma chérie…
Nuți Foame
Dragă Victor,
Unu la mână eu nu m-aș considera un critic gastronomic, ci mai degrabă un om care a servit un preparat și vorbește STRICT din opinii proprii și personale fără să fie un bucătar desăvârșit. MIE mi-a plăcut foarte mult cum a fost gătit, deși nu am idee dacă era tăiat sau nu înainte de a fi gătit. Nu contest că o fi cum zici tu, însă produsul finit MI-A plăcut suficient cât să nu trimit pe nimeni înapoi în bucătărie, Și să știi că nu TOATĂ lumea știe cum se gătește un piept de rață. Uite, EU de exemplu nu știam cum trebe, dar atâta timp cât îl simt fraged și nu-mi rup dinții în el, nu e gumat și nu e ca o jumară, îmi place. 🙂
Legat de farfurie, nu am menționat nici unde că eu am mâncat codițele de praz, ci am spus numai ce bănuiesc eu că sunt. 😉
Ceea ce am servit EU acolo nu mi se pare deloc o blasfemie, nici dpdv al mâncării, nici al servirii. Desigur experiența mea într-ale gătitului nu este nici pe departe atât de complexă ca a ta, însă pentru mine, un om simplu din popor, a fost foarte bine. 🙂
Aștept cu nerăbdare primul comentariu pozitiv de-al tău la una din recenziile noastre. Sunt extrem de curioasă care din restaurantre îți place. 😉