Oricând aveţi drum pe la Bucureşti, Caru’ cu Bere e un restaurant ce nu trebuie ratat sub nicio formă, mai ales dacă nu i-aţi trecut niciodată pragul. Auzisem de mult timp de el, fiindcă i s-a dus faima – şi nu degeaba, însă abia acum am ajuns să iau masa acolo. Şi vă spun drept că mi s-a părut o experienţă senzaţională, la care nu mă aşteptam.
Aflându-se în plin centrul Bucureştiului, pe Strada Stavropoleos, Caru’ cu Bere îndeplineşte din plin criteriul accesibilităţii. Momentan, faţada se află în renovare, aşa că din păcate nu am reuşit să văd cum arată clădirea. Însă chiar şi de sub schelă, intrarea în restaurant indică spre un local deosebit şi cu tradiţie.
Local
Accesul în restaurant se face printr-o uşă rotativă, lucru ce nu l-am mai întâlnit până acum la niciun restaurant la care am fost. Imediat ce treci de uşă, eşti întâmpinat de câteva hostess-e îmbrăcate în uniforme roşii, ce mie mi se păreau că seamănă cu cele ale stewardeselor. În timp ce te uiţi fascinat la decorul din jur, ţi se spune dacă este vreo masă liberă, iar dacă ai noroc să găseşti una, atunci vei fi condus la ea de către hostess-ă.
Decorul este absolut senzaţional pentru un restaurant din zilele noastre. Istoria Caru’-lui cu Bere spune că localul datează din 1879, iar eu trebuie să recunosc că deşi nu trăiam în acea perioadă, interiorul restaurantului mă ajută foarte bine să îmi imaginez cum trebuie să fi fost atmosfera pe atunci. Cu un tavan foarte înalt, elemente arhitecturale din lemn, coloane de marmură, pereţi pictaţi şi geamuri în stil vitralii, interiorul localului este un spectacol în sine.
Hostess-a ne-a condus până la o masă micuţă de la etaj, foarte pitorească şi chiar lângă balustrada care oferă privelişte asupra barului de la parter. O chelneriţă îmbrăcată în fustă neagră, cămaşă albă cu bretele şi papion şi purtând mănuşi albe ne-a luat comanda.
Meniu
Aflându-mă într-un local cu tradiţie, am ales să iau ceva specific româneasc: ciorbă de fasole boabe cu afumătură şi ceapă roşie pentru felul întâi şi varză călită cu cârnaţi prăjiţi pentru cel de-al doilea. Încă de când ni s-a luat comanda pentru băuturi, am fost anunţaţi în cât timp vor sosi acestea. Apoi, odată ce am spus ce vrem să mâncăm, am fost înştiinţaţi că ciorba va sosi în 7 minute, iar felul al doilea la 10 minute după ce se debarasează masa după felul întâi.
Toate detaliile acestea privind uniformele şi modul de a se comporta al personalului, în special precizarea timpilor de aşteptare, dar şi organizarea atentă a meselor şi rezervărilor, m-au dus cu gândul la America, unde se practică să ai hostess-e care să gestioneze aşezarea la mese, şi unde totul se desfăşoară într-un ritm foarte alert – la fel ca la Caru’ cu Bere. Apropo, am observat şi un şef de sală cu cască în ureche, care se plimba prin restaurant pentru a ajuta cu gestionarea clienţilor. Localul este unul foarte căutat, implicit plin, aşa că am avut mare noroc că am găsit o masă deşi nu am făcut rezervare dinainte.
Să revenim la mâncare. Ciorba de fasole uscată cu afumătură şi ceapă roşie a fost foarte gustoasă. A avut multă carne, poate chiar mai multă decât sunt eu obişnuită, aşa că este foarte potrivită pentru carnivori. Ceapa roşie de alături completa ciorba foarte bine, totul având un gust autentic românesc. Pentru cei mai flămânzi din fire, ciorba se poate servi şi în varianta cu bol format din pâine, ceea ce creşte costul porţiei cu vreo 2 Ron parcă.
Felul doi, cârnaţii prăjiţi cu varză călită, au fost chiar mai buni decât mă aşteptam. Tot cu un gust specific românesc, mâncarea a fost foarte bine preparată, având o aromă plină, desăvârşită. Cârnaţii prăjiţi erau fripţi atât cât trebuie, având gustul acela de prăjit, dar rămânând suculenţi. Am apreciat foarte mult că nu au zgârciuri, deoarece sunt foarte mofturoasă la acest capitol. Varza calită mergea de minune ca şi garnitură alături de cârnaţi, gustul ei acrişor completându-l foarte bine pe cel al cârnaţilor ceva mai săţioşi.
Nici nu trebuie să vă spun că porţiile sunt mari. E adevărat că felul doi pe care l-am ales a fost ceva mai săţios decât altele, dar nu am reuşit nici pe departe să mănânc toată porţia. Din câte am văzut însă, şi la alte mese era la fel, farfuriile nefiind complet golite.
Ca şi băuturi alături de mâncare, am ales apă şi cafea, deşi halbele de bere savurate de ceilalţi clienţi ai localului arătau foarte îmbietor.
Despre atmosferă şi servire v-am povestit deja că sunt deosebite. Iar preţurile, din câte puteţi vedea mai jos, nu sunt prea mari pentru un local care se prezintă aşa cum o face Caru’ cu Bere.
Preţuri:
- Ciorbă de fasole: 10,5 Ron;
- Varză călită cu cârnaţi: 26 Ron;
- Apă plată (0,75 l): 12 Ron;
- Espresso: 8 Ron.
În concluzie vă recomand să nu ratați acest local dacă aveți drum prin București. Merită vizita din toate punctele de vedere! 🙂
Musiu – un loc pe care nu trebuie să îl ratezi în Timișoara | FoodCrew
[…] tot la 20 de lei am înțeles că sunt. Băuturile sunt la prețuri normale, nu exagerate. Berea în schimb începe de la 10 lei, dar nu găsim decât bere aleasă pe sprânceană. Singura […]
Seară de poveste la Camino | FoodCrew
[…] cu un fel de cârnaț a fost extraordinară. Crocantă pe margini, aromată, cu un ușor iz de vin, varză călită și cartofi care se topeau în gură, toate au fost un spectacol care pe mine m-a […]
Comentarii
Lungu Oana
Asa e, sunt de acord cu tot articolul. Totul e super mai putin procesul de rezervare. Cand suni si vrei sa rezervi sustin ca nu au locuri decat in crama. Si nu vor sa iti dea alta masa. Trebuie sa te faci ca nu accepti decat in salon si atunci se fac ca te trec pe o lista de asteptare dupa care brusc iti zic bun, va rezervam o masa la balcon la balustrada (daca ceri la balustrada de exemplu). De fapt au mase libere din start si incearca sa te prosteasca sa accepti masa in crama. Si dupa toata ameteala asta cand ajungi acolo nu te aseaza la balustrada unde ai rezervat ci in salonul de la etaj desi mesele de la balustrada sunt libere. Si trebuie sa ceri sa fii mutat. Am vrut sa rezerv pentru sambata, mi-au spus ca au doar in crama si mi-am mai incercat inca o data norocu mai tarziu pentru ziua de duminica. Si atunci am patit asta cu lista cu asteptare & co.
Savarina Savuroasă
Noi am mers direct, fara rezervare, si nu ne-am lovit de problema asta. Ne pare rau sa auzim asa ceva despre cei de la Caru’ cu Bere. E un minus pentru ei, ceea ce e pacat la calitatea pe care o au in rest la mancare si servicii. Multumim ca ne-ai spus si noua, poate astfel o sa reusim sa evitam sa ajungem in situatia asta.