Cu copiii în vizită la Casa Bunicii 1

Casa Bunicii 1
Timișoara

Cred că orice părinte este de acord cu mine când spun că nu este deloc ușor să ieși la masă în oraș cu copiii. Iar atunci când reușești să faci să se alinieze toate planetele și pofta de mâncare a tuturor membrilor familiei (nu mă pot decide care e mai dificil de realizat), vrei să mergi la sigur, să poți să te bucuri de mâncare și să fii sigur că și cei mici vor mânca bine. Așadar, decizia de a vizita restaurantul Casă Bunicii 1 a fost una inspirată pentru această duminică însorită de primăvară.

Nu suntem deloc străini de această locație, fiind în repetate rânduri clienți și organizând chiar și un botez în locația de la Casa Bunicii 1, urmând ca al doilea botez să îl facem la Casa Bunicii 2. Deci, după cum vedeți, suntem clienți fideli.
Doar că de această dată am mers și cu aparatul în geantă să vă arăt și vouă mâncarea și atmosferă de la ei.

Locația

Deși îmi place foarte mult decorul rustic din interior, terasa lor este unul din cele mai plăcute locuri unde puteți ieși la masă în această vară. De departe cel mai mare bonus pentru noi este locul de joacă din exterior, unde copiii își fac lejer poftă de mâncare până stau părinții puțin de vorbă. Cât am stat noi la masă s-au adunat copii acolo cât de o grupă de grădiniță, toți veseli și plini de energie, era o încântare să îi vezi și să îi auzi jucându-se.

Loc de joaca Casa Bunicii 1

Mâncarea

Casa Bunicii este un restaurant de familie, cu un meniu tradițional și noi am profitat din plin de asta.

Am început cu o supă de rață cu tăiței și o ciorbă de burtă. Din păcate, eu nu am mai apucat să gust supa de această dată, dar ciorba de burtă mi-a plăcut foarte mult, cu burtă perfect gătită, ciorbă cremoasă și ușor acrișoară. Ciorba se servește cu pâine bună și proaspătă, smântâna și ardei iuți.

Zupa de rata

 

Ciorba de burta

La felul doi, am fost și mai tradiționaliști de atât. Dacă este posibil! 🙂

Eu nu am rezistat tentației de a mânca piept de pui cu sos de vișine și pireu, așa cum mâncam pe vremuri și la bunica mea acasă, în zile de duminică. Poate sunt subiectivă și sub influența amintirilor, dar mie această mâncare mi s-a părut delicioasă. Pieptul de pui fraged și suculent, acoperit de sosul dulce-acrișor cu vișine și un pireu numai bun să te ajute să strângi și ultimele fărâme de sos. Probabil trebuie să fiți familiarizați cu această combinație sau să apreciați combinații de dulce-sărat, dar eu vă recomand cu drag să încercați această mâncare tradițională.

Piept de pui cu sos de visine

Soțul meu a ales ceva total diferit: ciolan cu fasole.
De fapt, ciolanul acesta este vedeta sezonului la Casa Bunicii și poate fi servit cu diferite garnituri: iahnie de fasole și murături, varză călită și cartofi cu rozmarin sau varză călită și spetzle. După cum vedeți în poză, soțul a ales iahnia de fasole. De data aceasta, am gustat și eu și recunosc că m-a dat gata ciolanul! Făcut la cuptor, fără grăsime, fără șoric, este moale și suculent de se rupe cu furculița, nici de cuțit nu ai nevoie la el. Porția este mai mult decât generoasă și sățioasă!

Ciolan la cuptor cu iahnie

După ce ne-am mai tras puțin sufletul, am servit și câte o înghețată (făcută în casă!) cu sos cald de zmeură și cu ciocolată, care a venit perfect să încheie o masă delicioasă.

Inghetata de casa cu sos de zmeura
Tot de zmeură puteți comanda și apa cu sirop de zmeură, ideală pentru copii.

Atmosferă

Să nu credeți că m-am așezat la masă și mi-am văzut de ale noastre. Nu! În timp ce mâncam, ne jucam sau pur și simplu stăteam și ne bucuram de ziua superbă de care am avut noroc, am tras cu ochiul și urechea și la mesele din jur.
Și poată o să vi se pară paradoxal, dar atmosfera mi-a confirmat – chiar mai mult decât mâncarea din farfurie – de ce locul acesta este atât de popular și de căutat. Terasa era plină ochi și nu aveai unde să arunci un ac, totuși domnea o atmosferă de sărbătoare în familie. Probabil pentru că la majoritatea meselor erau familii – mai mari sau mai mici – cu copiii, cu părinții, cu prietenii.
Am crezut că noi vom fi singurii excentrici cu bebelușul după noi la restaurent, dar doar cât am stat noi acolo, am mai văzut 3 bebeluși mici. De copii nici nu mai zic, la cât alergau și se jucau, oricum nu era chip să îi numeri!
Apoi, am tras cu urechea la cum comandau oamenii: majoritatea nici nu mai luau meniul, știau deja ce vor, dovadă că erau de ai casei. Iar un client care ți se întoarce suficient de des să știe din start ce vrea să mănânce, este probabil cel mai mare compliment pentru un restaurant.
Bonus: au toaletă și pentru copii! Cu WC și chiuvetă mică, la nivelul lor.

Servirea

Servirea a fost rapidă, promptă și perfect sincronizată.
Iar aici vreau să punctez trei aspecte, care mie mi-au plăcut foarte mult:

  1. Faptul că atunci când am întrebat ce îmi recomandă, chelnerul a știut de îndată ce să spună, nu vagul și indiferentul “toate-s bune” pe care l-am auzit prin alte părți. Dovadă că am și ascultat de recomandările lui. Și bine am făcut! 🙂
  2. Flexibilitate. Asta tot din categoria “tras cu urechea la mese vecine”: când un copil mai mofturos a cerut spatzle (un soi de paste tradiționale, făcute chiar de ei, doar din făină și ou) doar cu sos și își dorea să conțină un anume ingredient, dar sigur să nu îl aibă pe altul, chelnerul și-a luat de îndată și nici o secundă nu a spus că nu se poate. Nu aveți idee ce mult înseamnă asta pentru o mamă de copil mofturos!
  3. Detalii. La desert, fără să fi cerut noi (vă zic sincer că noi am și uitat!), cele două înghețate ne-au fost aduse cu 3 lingurițe. Este un gest mic, nu costă nimic, dar e atât de important ca cel care te servește să fie atent la tine și la ce ai nevoie.

Cât despre prețuri, treaba stă cam așa:

  • Sirop de casă cu zmeură cu apă (200 ml) 3.99 lei
  • Zupă de rață cu tăițăi 9.99 lei
  • Ciorbă de burtă 11.99 lei
  • Piept de pui cu sos de vișine 17.99 lei
  • Ciolan la cuptor cu iahnie de fasole și murături 49.99 lei
  • Înghețată de casă cu sos cald de zmeură 11.99 lei

În concluzie, și această ieșire la Casa Bunicii mi-a confirmat că este locul potrivit pentru noi, unde copiii se pot juca liberi și toată lumea să se bucure de mâncare bună!

***
Acest articol a fost scris în cadrul campaniei Bun Simț la Farfurie de către Queen of Peas, aliasul ales, pentru că dincolo de ecran sunt mama care trebuie să găsească mereu soluții pentru a adăuga câteva bobițe de mazăre în orice mâncare. Călită în focurile bucătăriei de familie, gătind deocamdată pentru o fetiță pofticioasă, dar cu nazuri cromatice (juniorul își face încălzirea de pe margine), iubesc mâncarea simpla și bună. Cu doi copii mici, reușesc rar să mai ajung în restaurante, dar când o fac, privesc în jur cu ochi critic de mama și nu caut doar mâncare bună, ci și locul unde copiii noștri se pot simți bine.
Despre toate aventurile mele culinare puteți citi pe blogul meu.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Casa Bunicii 1

Adresă:
Str Virgil Onițiu nr. 3 Zona Balcescu
Telefon:
Website:

Comentarii

Avatar

paul duca

9 May 2015 at 18:10

Vă citesc de mult timp cu multă plăcere,aveții recenzii ,, delicioase”.Fară legăură cu articolul in sine,vreau doar să menționez ca şi timișorean get beget că prețurile din recenzii sunt extrem de mari.Eu locuiesc in Spania într-un oras turistic super cunoscut, nu dam nume,care are 60000 de mii de locuitori si 560 de restaurante!Aici o pizza excelentă costa 3 euro,o ieşre la un restaurant totul proaspăt si muuult cantitativ)pentru 2 persoane este 20 de euro!cu trei feluri de mancare.Şi totul însoțit de marea care este la 20 de metrii de masă!in rest , numai de bine..

    Avatar

    Florin

    12 May 2015 at 22:05

    Astia-s romanii, li se adreseaza numai corporatistilor.

    Muffin Queen

    Muffin Queen

    18 May 2015 at 10:10

    Ai dreptate! Să știi că în România în general, mâncatul la restaurant încă e considerat un fel de lux, nu neapărat o activitate comună. Oricum,eu zic că ne îndreptăm într-o direcție bună, deja e competivitate destul de mare și în Timișoara. Sunt multe restaurante care încep să se apropie de adevăr și să ofere servicii pe măsura banilor ceruiți.

Avatar

paul duca

26 May 2015 at 15:58

Am un restaurant de aceea am scris comentariul,stiu despre ce vorbesc despre costurille care prespun , dar să fim seriosi in Timisoara este chiar un lux sa iesi la un restaurant şi mă refer doar la costul final al produsului finit care de multe ori are adaos de peste 200 sau 300 enorm !ca exemplu pentru o pizza medie costul de productie este de aproximativ 3 RON si se vinde cu 20 hai să fim seriosi:)

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul