Pentru timișoreni, Văliugul este o destinație cât se poate de populară. O escapadă de weekend pentru relaxare și distracție. E aproape și are oferte tentante. Indiferent care sunt motivele pentru care mergi acolo, cu siguranță vei căuta o locație cu acces la lac. Noi am ales Hotel Aquaris de această dată și ne-am lăsat surprinși de ce înseamnă o servire de trei stele la Văliug.
Am ajuns la timp pentru cină. Fiind prea răcoare să mâncăm pe terasa frumoasă de lângă lac, ne-am mulțumit cu o masă în restaurnat. Acesta nu e deloc impresionant ca decor, e un restaurant simplu, tipic hotelurilor din România. Am primit meniul și lista cu vinuri care pe cât era de lungă la prima vedere, pe atât era de săracă cu adevărat. Nu prea mai aveau nimic pe stoc, deși era weekend. Problema a fost că în loc de niște scuze pertinente am primit niște glume nesărate, de parcă ar fi fost chiar înjositor să ceri prosecco într-un restaurant. Am trecut peste și am comandat ceva până la urmă.
Să trecem la mâncare. La noi la masă festinul a început cu o ceafă picantă cu pireu de cartofi. O combinație mai puțin întâlnită, cu un sos alb interesant. Deși plating-ul lasă mult de dorit, preparatul a fost unul chiar reușit.
Am continuat cu piept de pui a la romana cu cartofi aurii. Sosul semăna foarte tare cu cel de la ceafă, cu excepția faptului că acesta conținea ciuperci. Porția a fost la fel de generoasă iar cartofii delicioși. Făcuți cu puțină crustă, nu au fost uleioși și au fost condimentați din abundență. Nouă ne-au plăcut. Ne-ar fi plăcut și mai mult dacă la garnitură ar fi avut mai multe variante din care să alegi. Câteodată am impresia că nu știm să gătim și altceva în afară de cartofi sau legume congelate.
Pentru varianta fără carne ni s-a propus o porție de paste pomodoro al basilicum. Care deși sună delicios, în realitate au fost foarte fade. Pastele tipice, foarte fierte, cu puțin sos de roșii, busuioc uscat și niște parmezan peste. Măcar dacă ne aduceau la masă să ne servim noi cu parmezan sau dacă puneau puțin usturoi în sos… ceva să le fi scos din anonimat.
Mâncarea nu e foarte bună, nu să te dea pe spate și nu își justifică prețul, părerea mea. Nu rețin prețul exact al preparatelor comandate, dar rețin că după cazare masa de cină era 60 lei și cuprindea un mic aperitiv, unul dintre preparatele de mai sus sau ceva similar și prăjitura zilei. Au o poziție excelentă, o ambianță plăcută, însă pe partea de servicii, deși oamenii se mișca repede, le lipsește finețea în abordare și nu știu să gestioneze situațiile ”de criză”. Nu consider că e potrivit să iei la mișto clientul că a comandat ceva ce nu poți să-i oferi. La fel cum nu ar trebui să faci glume nesărate cu oameni pe care atunci îi vezi pentru prima dată.
Noi sperăm să vină și în România ziua în care afișarea a 3 sau mai multe stele să îți garanteze și servicii impecabile, nu doar prețuri mari. Dar mai este mult de lucru până acolo.
Comentarii
leneșul
1. Nu încurca stelele hotelului cu restaurantul, nu au prea mare legătură
2. De ce ți-au trebuit atâtea cuvinte ca să spui că ai mâncat relativ prost? Și apoi, la hotel de trei stele de la munte, cam cum te gândești că o să aibă bucătar care să știe mai mult decât niște preparate de bază (ceafă la grătar și șnițel, că aia ați mâncat) și niște sosuri de la Metro?
3. Prosecco din creierii munților, chiar dacă ar fi existat, avea mari șanse să fie de doi bani. Ia o bere cinstită sau un vin îmbuteliat de care ai mai băut, că ai șanse mai mari să nu te trezești cu vreo durere de cap.
4. Nu te mai uita la mastărșef. Plating? La cantină? Zi mersi că aveau cerc pentru piureu.
Muffin Queen
Stelele hotelului se răsfrâng asupra tuturor serviciilor oferite, implicit asupra restaurantului. Și da, am pretenții să ofere mâncare bună! Oameni talentați se duc și în vârf de munte să lucreze dacă știi să-i motivezi. Atitudinea de genul ăsta ne împiedică să progresăm. Sau crezi că în vârf de munte ajung doar fițele și prețurile mari? Distribuitorii de produse de calitate și serviciile bune nu știu drumul până sus? Nu e chiar așa și există suficiente exemple grăitoare că se poate. Totul e să și vrei să le oferi.
leneșul
Hai să îți spun o poveste cu un restaurant foarte bun. A fost foarte bun către excepțional. Acum e bunișor coborând spre mediocru. Pentru că unora le poți vinde și rahat poleit, dacă locul e la modă. Și asta s-a întâmplat. Oamenii merg să fie văzuți, să își facă selfie, să intre în corul lăudătorilor, nu să mănânce.
Și o să îți urce talentul în vârf de munte la hotel de 5 stele, nu de 3. La 3, orice ai spune tu și orice pretenții ai avea, felul în care arată restaurantul și mâncarea nu are prea mare lucru de-a face. E vorba de dotări și confort, mai mult decât despre orice altceva.
Pe lângă asta, uiți un lucru esențial: toată lumea crede că se pricepe și are pretenții. Și bucătarii care se cred maeștri, deși le ia fața orice gospodină mai răsărită, și clienții care în loc să trimită mâncarea la bucătărie și să plece flămânzi, rad farfuria și cârcotesc ulterior.
Falafel King
Si eu am mancat mancare de cantina, adica de 1-2 stele, la hotel de 3. Deci are dreptate! Mancare de 60 de lei, care e de fapt de 30 plus un sos. Deci ce a zis rau fata? Preturi mari, fa comparatie cu Pomo d’Oro! Iar desert nu au mai primit. Iar la 3 stele, servirea ar trebui totusi sa fie de bun simt. In rest, a acordat 3 stele pentru ca gustul mancarii n-a fost atat de rau. Desi pastele au fost cam nereusite iar garnituri de legume nu prea exista.
Adina
Mie mi a plăcut mâncarea la aquaris. În weekend, pe timp de vară au cam tot ce e trecut în meniu.. în schimb în timpul săptămânii e mai slăbuț. 🙂
Falafel King
Si Aquaris Hotel din Crivaia ar trebui sa se inregistreze pe Booking.