În căutarea burgerului la Hanul Miresei

Luni fiind, când nici iarba nu creşte, am zis să sun nişte prieteni să mergem să testăm burgerii de la Hanul Miresei.

Că tot lăudaseră câţiva colegi burgerii acestui restaurant şi pentru că de ceva vreme e un trend în oraş şi aproape toate restaurantele, pub-urile și bistro-urile fac burgeri, am zis să mă conving dacă exista ceva mai bun decât am mâncat la Cheers, care pentru mine rămân deocamdată cei mai buni.

Nu am înţeles de unde a plecat acest trend cu burgerii la noi, dar mulţi dintre cei care-i fac mai au multe de învăţat la acest capitol.

Nu spun că aş fi eu un guru în ale burgerilor dar m-am documentat un pic, pe lângă faptul că am încercat multe feluri de burgeri peste tot pe unde am călătorit.
Ce nu înţeleg mulţi, e cum ar trebui să fie acest burger atât de iubit în toată lumea. Chifla trebuie sa fie pufoasă, prăjită puţin la partea din interior pentru a nu deveni umedă (în engleză există termenul soggy, care explică mult mai bine această umezeală) când se adaugă sosurile şi salatele.

Carnea trebuie să fie suculentă, nu gătită în exces, condimentată suficient, nu plină de condimente să nu-i mai simţi gustul. Condimentele trebuie doar să scoată în evidenţă gustul cărnii nu s-o acopere. Dar, cum poate nu mulţi ştiţi, e o practică comună această condimentare în exces şi se face deobicei atunci când carnea e veche, pentru a-i ascunde gustul.

De asemenea am observat în multe locuri că se foloseşte ceapa crudă, tăiată de multe ori şi mult prea groasă care pică destul de greu la stomac. Parcă aceşti temerari ai burgerilor româneşti au intrat în pană de idei… câțiva dintre ei cel puţin.

Ajung la destinaţie, pe terasă e o atmosferă lejeră, răcoare, muzica la un volum decent, să te poţi înţelege cu cei de la masă, ospătăriţele zambitoare şi prietenoase. Vine să ne aducă meniul una din cele două ospătăriţe de pe terasa şi ne lasă să ne gândim câteva minute. Meniul foarte frumos ca design, printat ca un ziar, cu o poveste a hanului pe prima pagină iar preparatele explicate cu o descriere apetisantă care te pune în încurcătura unei alegeri dificile.

Cum eram setaţi pe burger am căutat direct secţiunea respectivă. Aici însă lucrurile stăteau un pic ciudat ca să zic aşa. Păi, la secţiunea de burgeri apăreau nişte preparate care nu aveau nicio treaba cu clasicul burger. Când zici burger te aştepţi la o chiflă, o chiftea (patty) la mijloc (sau nu neapărat carne, dacă e vegetarian), ceva sosuri plus o felie, două de roşii, ceapă, castraveţi, etc, în funcţie de gusturile bucătarului.

De exemplu:

• Choripan – a cărei descriere în meniu este: baghetă pâine, cârnaţ Kaesekrainer şi salsa verde;
• Buritto cu legume – acu serios, ce treabă are buritto-ul cu burgerul, că nu mă prind
• Dody Burger care are în compoziţie ciabatta, sos pesto de busuioc, mozzarella, vinete, dovlecel, ardei, rosii şi ciuperci la grătar.

E un pic confuz pentru un necunoscător şi poate în acelaşi timp deranjant pentru un cunoscător să găseşti la o categorie din meniu, un preparat care nu se încadrează acolo, dar să trecem peste acest aspect.

„O nuanţă…” cum ar zice fetiţa unor prieteni.
Pentru că tot voiam burger evident am ales doi burgeri: O’Pork şi HM.

Ca o scurtă descriere – Burger O’Pork-ul conţine chiflă de casă, chiftea din carne de porc condimentată în stil chorizo, sos picant, salată verde, caşcaval.

Burgerul HM e foarte interesant, să zicem că nici acesta nu se baş încadrează în categoria burger-ului clasic dar vă spun doar atât: e plin de carne de ciolan. Iar pe lângă asta, are sos de hrean cu smântână, castraveţi muraţi, sos alb şi salată verde. Sincer când am primit comanda (eu îmi comandasem O’Pork), am regretat că nu mi-am luat şi eu HM, atât de bine arăta.

Dar cum era prea târziu să mai schimb comanda, trecem la ce am comandat eu şi unul din prietenii mei, adică O’Pork-ul.

Un lucru pot să zic că era bun – cartofii prăjiţi, pentru că nu erau de la pungă, congelaţi ci proaspeţi. Dar lipsea un sos pentru ei pe care a trebuit să-l comand separat. Încă un plus la capitolul cartofi e că erau mulţi, faţă de Cheers unde sunt cam puţini.

Burgerul dezamăgire totală. Chifla sfărâmicioasă, carnea condimentată bine dar tare şi uscată, nu suculentă cum ar trebui să fie. Pe lângă asta burger-ul nostru trebuia să fie picant, n-a fost nici pe departe. Singurele chestii bune la burgerul nostru erau sosurile şi salatele din el, care erau bine asezonate şi proaspete.

În schimb burgerul celuilalt prieten (deşi tehnic nu era chiar un burger) era plin de carne de ciolan, suculentă, moale, învelită într-un sos de hrean catifelat, castraveti muraţi, un adevărat deliciu. Data viitoare voi şti ce să comand. Cu siguranţă vom mai reveni pentru „burgerul” cu ciolan.

Preţurile rezonabile:

• 23 lei burger-ul O’Pork
• 21 lei burger-ul HM (ambele vin însoţite de cartofi prăjiţi)

***

Acest articol este un guest post scris de Tonkotsu.