Pentru că tot am avut ocazia să vizitez Thailanda într-un concediu pentru foodies, am zis să împărtăşesc cu voi câteva din experienţele culinare şi poate să vă dau nişte point-uri despre ce merită încercat.
Ca şi o mică paranteză, ceea ce găsiţi la noi în Timișoara, la mall, la food-court, nu are absolut nicio legătură cu mâncarea thai. E chinezească toată ziua.
Revenind la excursie, ca orice gurmand desăvârşit primul lucru înainte de a pleca în Thailanda a fost să întreb prietenul Google care sunt mâncărurile tradiţionale ce merită încercate; cât de iute înseamnă thai-iute şi cât înseamna iute-european; dacă e safe să mănânci de pe stradă sau nu; și evident unde aş putea face un curs rapid de gătit mâncare thai.
Astfel, primul contact cu mâncarea thai a fost o foarte populară supă, Tom Yum cu fructe de mare.
O supă aromată cu ingrediente proaspete, cu frunze de kaffir lime, lemongrass, ceapă verde, galangal şi coriandru. Cred că cea mai aromată supă pe care am mâncat-o în viaţa mea şi probabil şi cea mai iute. Totuşi am avut şi nişte dezamăgiri la supa asta, cât era ea de bună… fructele de mare erau mult prea gătite, mai ales calamarul care abia muşcai din el la cât era de tare şi gumos, iar creveţii erau cam tot pe acolo. Alt ingredient care după umila mea părere nu se potrivea deloc în această supă, erau roşiile crude care erau şi cam verzi pe deasupra. Bănuiesc că au fost puse pentru a oferi puţină acreală dar s-ar fi putut scoate la servire. Aveam un singur ardei iute în supă, dar era extrem de iute. Cerusem doar puţin iute pentru că ştiam ce înseamnă iute pentru thailandezi şi deşi mănânc foarte iute acasă, acest iute thai m-a dat gata.
Un mic sfat pentru voi dacă nu vreţi iute deloc, cereţi mai phet sau dacă vreţi doar puţin iute phet nit nawy.
Veţi găsi tot felul de combinaţii de Tom Yum in Thailanda, care diferă de la bucătar la bucătar şi o puteţi mânca şi fără a fi iute.
Acelaşi Tom Yum dar cu lapte de cocos de data asta.
Mai jos avem un Tom Yum făcut în casă de către gazda noastră din Bangkok. Supa conţine o pastă roşie de curry, carne de porc măcinată, dovlecel şi busuioc thailandez care e un pic mai dulceag decât cel care se găseşte la noi. O supă la fel de iute (asta ţine de cel care o face) dar foarte aromată şi gustoasă.
Alt preparat tradiţional foarte popular la ei este Pad Thai.
Acest Pad Thai de mai sus este varianta de restaurant dar vă arăt și varianta preparată de mine la un curs de gătit din Bangkok, care a ieşit mult mai bună. Asta nu pentru că era gătit de mine neapărat ci pentru că Lady Chef de la curs punea foarte multă pasiune în bucătărie iar noi, cursanţii, ne-am dat toată silinţa să iasă preparatele ca la carte.
Preparatul de mai sus avea în compoziţie tăiţei de orez, fructe de mare (calamar şi creveţi), ou, muguri de fasole, ceapă verde dar şi alte ingrediente pe care aveam să le aflu la cursul de gătit. Gustul foarte bun, doar puţin iute de data aceasta dar aceeaşi problemă şi la acest preparat (pe care evident îl mâncasem în acelaşi loc ca şi supa de mai sus), fructele de mare erau mult prea gătite. Tăiţeii erau adunaţi într-o minge lipicioasă şi aveam să aflu tot la cursul de gătit, mult prea mulţi. De ce? Ca să pară porţia mult mai mare, evident, dar şi pentru că e mult mai ieftin să pui tăiţei mulţi în loc de fructe de mare sau alte ingrediente. E un truc pe care thailandezii l-au prins din bucătăria stradală chineză.
O altă problemă ce-am avut-o eu personal cu această farfurie, era roşia tăiată trandafir care, să fim serioşi, se folosea prin anii 80-90. Plus că nu avea nicio treabă cu conglomeratul de pe farfurie.
Dar să vă arăt şi diferenţa dintre preparatul de mai sus şi ce-am gătit la curs.
Ca şi ingrediente avem usturoi, şalotă, brânză tofu, creveţi uscaţi, zahăr de palmier, pastă de tamarind, sos de peşte, creveţi, stock(supă) de pui, tăiţei de orez (observaţi cantitatea minusculă de tăiţei faţă de porţia de mai devreme), ou şi ceapă verde. Ca şi decor am mai folosit capetele de la creveţi prăjite în ulei, muguri de fasole, chilli uscaţi, alune prăjite şi tocate şi o felie de lime. Cum ziceam, nici nu s-a comparat gustul şi calitatea preparatului, nu pentru că am gătit eu ci pentru că am fost sub strictă observaţie a unui Chef pentru a nu găti prea mult fructele de mare şi pentru că toate ingredientele erau super fresh.
O altă chestie bună de data asta pe care am mâncat-o în aceeaşi locaţie (Gillham’s Fishing Resort din Krabi, unul dintre cele mai râvnite locuri de pescuit din lume datorită speciilor de peşti care ajung să treacă de 200 kg) este crab cu ananas şi orez.
Carnea de crab era foarte moale şi suculentă, dar preparatul avea cam prea multă ceapă totuşi și după cum se poate observa, era decorat din nou cu aceeaşi roşie trandafir. Gustul a fost senzaţional, o combinaţie de dulce cu picant. Cel mai mare defect al acestui preparat era că avea prea puţină carne de crab.
Ajungem la preparatul thailandez cu numărul 3: salată de papaya.
Salata de papaya cred că ar fi bună şi după o mahmureală zdravănă pentru că e foarte fresh şi revigorantă. Conţine papaya, măr, morcov, ţelină, păstăi de fasole, alune, roşii, ardei iute, busuioc thailandez, zahăr de palmier, lime şi ou fiert. Are un gust acrişor-dulceag-iute şi e numai bună pentru căldurile din Bangkok.
Varianta de restaurant
Varianta de la cursul de gătit
După cum se poate observa, salata de la curs e mult mai simplă, cu doar câteva ingrediente, dar la fel de bună. Vă trebuie doar un mojar în care să bateţi zahărul de palmier, o felie de lime, câteva felii de roşii şi păstăile de fasole pe care le adăugaţi peste papaya rasă şi cam aia e.
Povestea continuă cu alte detalii picante și preparate thailandeze pe care trebuie să le încercați.
***
Dacă și tu ai avut parte de o experiență culinară inedită în concediu, lasă-ne un email și povestește-ne despre ea. Dacă crezi că o poză valorează mai mult decât 1000 de cuvinte, folosește hashtag-ul #gustulvacantei și împărtășește cu noi preparatele încercate în vacanță.
Nici un comentariu