Într-o zi de duminică, am îmbinat utilul cu plăcutul și am profitat de o ieșire la Budapesta. După câteva ore petrecute la Citadelă și în Buda, mi-am spus că e momentul să fac o pauză alături de însoțitorii mei. Auzisem numai lucruri de bine despre celebra Ruszwurm din Buda și al său cremeș și îmi doream nespus să îi trec pragul.
Zis și făcut. Mi-am convins însoțitorii să căutam locul cu pricina care a fost destul ușor de găsit. Ca reper, Biserica Mátyás. Din Piața Sfântei Treimi, cum stăteam în fața statuiei, am luat-o la stânga pe Szentháromság utca și ne-am oprit la nr. 7. E imposibil de ratat. Mesele pline și forfota ce domnește pe terasă și în interior ne-au atras ca un magnet.
Despre această cofetărie de renume, am aflat că a fost deschisă în anul 1827 la parterul unei clădiri în stil baroc de către Ferenc Schwabl. În interiorul compus din două încăperi, s-a mai păstrat tejgheaua inițială din lemn de cireș și fotografii cu familile care au dus tradiția mai departe. Astăzi cofetăria aparține celei mai cunoscute familii din domeniu – Szamos – (primii cofetari care au reușit să facă marțipan pe teritoriul Ungariei, după o rețetă originală).
Țin să precizez că e greu să găsești o masă, dar dacă ai noroc, se eliberează în decurs de câteva minute. Am reușit să avem masa rapid, dar eu am aruncat o privire și pe la vitrine înainte. Când a ajuns ospătarul la masa noastră – un domn discret și manierat – ne-a salutat, înmându-ne meniul, după care ne-a lăsat câteva minute pentru a putea decide.
Am luat deserturile care ne făceau cu ochiul, dar am ținut cont și de sugestiile ospătarului ce vorbea surprinzător de bine limba engleză și recomanda pe lângă faimosul “Cremeș Ruszwurm”, ștrudelul cu mac sau cel cu brânză dulce ca fiind tipice culturii maghiare. Însoțitorii mei au preferat “Doboș Torta” și “Kremes Ruszwurm”, iar eu am mers pe una din sugestii, “Mákos Rétes”, adică un ștrudel cu mac și desigur, același cremeș vestit.
Prăjiturile păreau tare gustoase așa că le-am consumat fără a sta prea mult pe gânduri. Doboșul cu a sa glazură de zahăr ars, a primit puncte pentru crema fină de cacao și aspect. Cremeșul casei a primit laude pentru crema sa aerată și pufoasă, textura delicată a acesteia, dată de unul dintre ingrediente cheie – smântâna – și aroma inconfundabilă a batonului de vanilie. Ștrudelul cu mac a fost “cireașa de pe tort”. Maghiarii spun că rețeta acestuia le-ar “aparține” și că de fapt, ar fi fost importată de la turci în timpul ocupației otomane. Revenind la ștrudelul meu cu mac, pot spune că a fost cel mai bun pe care l-am mâncat vreodată: de la foietajul excelent homemadepână la umplutura savuroasă, cu mac, aromată cu coajă de portocală, totul a fost la superlativ.
Prețurile sunt accesibile și variază între 6.21 lei și 9.17 lei, iar vederea de pe terasă a Bisericii Mátyás alături de o prăjitură cu tradiție chiar merită o oprire.
Nici un comentariu