După mai bine de un an și jumătate, m-am reîntors în București pentru o zi. De data aceasta, îmi propusesem să fac un tur ghidat care s-a dovedit a fi tare interesant, după care mi-am spus că voi lua prânzul în Centrul Vechi la “Mezze Taverna”. Îmi aduceam aminte cu plăcere de ultima mea experiență în acest restaurant și mi-am promis că voi reveni cu prima ocazie.
Aveam o rezervare făcută în prealabil la ora prânzului pentru a mă asigura că eu și unul din membrii familiei cu care mă aflam acolo, vom avea o masă. Spre surprinderea noastră, nu era nimeni în locație cu excepția personalului, dar ținând cont de faptul că era un weekend prelungit, clienții au început să apară ceva mai târziu.
Un decor de altă dată
Decorul este unul retro: piesele de mobilier învechit, podeaua din piatră și albastrul în diversele sale nuanțe ce predomină în cele două încăperi ale restaurantului, aducându-mi aminte de frumusețea casele grecești de la țară cu iz de Mediterana.
Meniu à la grec
După ce am fost conduși la masa noastră, abia așteptam să comandăm câteva bunătăți din meniu, mai ales că eram tare înfometați și înfrigurați. Am ales rapid două mezze: “tzaziki”, un clasic al bucătăriei grecești și “melitzanosalata agioritiki” (o altfel de salată de vinete, denumită după muntele Athos) acompaniate de niște pita. La felul principal, eu am luat “htapodi sharas”, în traducere, niște caracatiță la grătar cu hummus, iar comeseanul meu a preferat o “moussaka”.
Mezzele au ajuns repede pe masă, porțiile fiind suficient de generoase. Tzaziki-ul stropit cu un ulei de măsline de calitate, a fost excelent, iar salata de vinete, realizată în mod diferit, a fost extraordinar de gustoasă: de la vânăta gătită pe grătar la ardeii copți asezonați cu oțet, la usturoiul care dădea aromă întregului aperitiv, la pătrunjelul proaspăt pentru un plus de culoare, totul a fost excelent. În schimb, pita nu a fost cea mai bună pe care am mâncat-o până la momentul respectiv, dar au compensat cu brio mezzele alese.
După ce am terminat aperitivele, am așteptat nițel până la venirea felurilor principale. Caracatița a venit prezentată pe o farfurie plată alături de un hummus, niște capere și o felie de lămâie. Personal, nu mi-a plăcut combinația cu hummus-ul, în schimb, doar caracatița cu aroma de grătar și asezonată cu zeama de la felia de lămâie, niște sare și piper a fost exact ce aveam nevoie pentru a termina masa într-o notă light.
Cu privire la musacaua servită într-un recipient de ceramică, convivul meu s-a declarat mulțumit, menționând faptul că, carnea de vită fin tocată și brânza gratinată dădeau un plus de savoare preparatului.
Servire și prețuri
Servirea a fost relativ promptă, mai puțin în momentul în care am avut nevoie de sare, iar ospătarul nu era în sală și am fost nevoită să mă ridic pentru a o căuta în restaurant. Prețurile au fost acceptabile, având în vedere că ne aflam în Centrul Vechi al capitalei :
- Melitzanosalata agioritiki: 17 lei
- Tzaziki: 14 lei
- Pita: 6 lei/bucata
- Htapodi sharas: 47 lei
- Moussaka: 29 lei
Nici un comentariu