Ahoy Mateys!
Astăzi, fiind piratul (mai mult digital) care sunt, am decis să fac o pauză de la incursiunile și raziile asupra localurilor inocente din Timișoara pentru a vizita Paradisul Piraților. Primisem un pont cum că se află comori pline de pizza la Paradisul Piraților, astfel că trebuia investigat…
Din exterior, restaurantul nu pare destul de tipic. O terasă spațioasă în fața intrării, mascată de vegetație și un gard. Toate mesele sunt acoperite de umbrele, așa că poți mânca cu ochii deschiși și vara, când soarele strălucește puternic.
Însă era destul de răcoare afară, așa că am decis să stăm înăuntru. După ce urci câteva scări late, intri în local, unde ești lovit imediat de… întuneric! Lumina nu este elementul cel mai întâlnit în Paradisul Piraților, dar este de înțeles – cine își îngroapă comoara la lumina zilei?
Ca și atmosfera, localul este pe măsura așteptărilor. Poduri mici din lemn cu plase de frânghii, mini-piscine, iar pereții arată a formațiuni de stânci. Astfel, eu am început să mă simt ca un pirat care dorește să mănânce o pizza.
Meniul are varietate mare. Poți găsi bucate pentru orice poftă și gust – de la paste și burgeri la platouri cu cârnați și inclusiv pizza. Paradisul din Complexul Studențesc are un avantaj față de alte localuri prin Chef Scarlatescu, master cheful care le-a creat meniul. Și nu sunt modești cu afișarea lui deloc în meniu.
Am comandat o pizza cu ceapă și ton, iar corsara care mă însoțea a comandat un meniu de burger.
Pizza la Paradisul Piraților
Burger la Paradisul Piraților
Niciunul dintre acestea nu a fost comoara promisă la intrare. Pizza avea un aluat ciudat – o combinație între thin crispul de New York style pizza și pufoșenia pe care o poți găsi la Dopo Poco. Mozzarella era pusă cu simț de răspundere, dar ingredientele parcă nu erau așa răsărite. Nu a fost o pizza foarte bună, dar nu pot să zic că a fost rea – a fost mediocră. Burgerul, pe de altă parte, arăta destul de uscat. Mateloata mea a și confirmat acest lucru.
Ca și servire, a venit destul de repede, în maximum 10 minute de la punerea comenzii.
Prețurile sunt ridicate pentru complexul studențesc, dar nu sunt absurde în niciun caz. Pizza mea a fost 22 de lei, cu o bere craft alături, care a fost în jur de 10 lei.
Paradisul Piraților are este un restaurant cu o personalitate foarte bine pusă la punct prin decorul din interior, și înspiră încredere și așteptări mari la calitatea produselor prin Chef Scarlatescu. Încredere care lasă de dorit, din păcate. În opinia mea, poți mânca pizza mai bună la Napoleon sau chiar Pinocchio, dacă dorești Complexul Studențesc ca locație culinară. Ca preț și servicii, sunt ok – prețurile medii (chit că mari pentru Complex), iar servirea este rapidă.
Recomand să vizitați Paradisul Piraților pentru experiență, dar să încercați ceva diferit de pizza sau burger.
Nici un comentariu