Relaxare totală la câţiva kilometri de Timişoara

În urma unei colaborări cu revista HORECA, am descoperit printr-o serie de interviuri poveştile frumoase din spatele unor restaurante din Timişoara şi din împrejurimi.

Am fost curioşi să aflăm cum au decis să deschidă un restaurant, de unde îi vine numele, cum îşi atrag clienţii şi cu ce sunt ei diferiţi faţă de alte restaurante.

Primul interviu dintr-o serie de şase a fost la Hotel Roco din Izvin, iar doamna Rodica Cinca, administratorul complexului, ne-a primit cu multă căldură şi ne-a răspuns tuturor întrebărilor adresate.

Care este povestea restaurantului?

Eu sunt localnică, de la numărul ăsta de casă. Este locul care m-a ajutat să cresc şi să devin cine sunt. Medic fiind, am umblat prin ţară şi tot timpul aveam dorul de casă şi tânjeam după locul acesta. Mi-am dorit să mă întorc. Am vizitat America, Africa de Sud, Turcia, Suedia, Danemarca. Pe lângă experienţele mele profesionale au fost şi alte experienţe care mi-au schimbat concepţia despre viaţă şi despre ce poţi să fii ca om, pe pământ. Asta m-a făcut nu numai cu sufletul să mă întorc acasă ci chiar şi fizic. Nu am mai stat în Timişoara. Grecii m-au învăţat că se trăieşte mult mai frumos undeva departe de oraş. Aşa că m-am mutat aici.

Hotel Roco este inspirat de greci, pentru că am învăţat multe de la ei şi este construit din respect şi dragoste pentru locul de baştină, pentru strămoşii mei şi părinţii mei. Pe lângă asta, am mai avut un neastâmpăr, dragostea de a construi şi mai ales design-ul. Am construit 10 camere intens personalizate, fiecare în alt stil. Inţial am vrut doar un hotel cu mic dejun însă pe măsură ce au apărut primii clienţi, s-a pus problema ce mănâncă.

Văzând că nu merge aşa – între timp s-a dezvoltat şi grădina, cu multe flori frumoase, cunoştinţele îmi cereau să le dau voie să facă căsătoriile civile aici. Am amplasat şi un cort pe un teren de tenis şi fotbal. A ieşit o nuntă aşa frumoasa şi m-am gândit că asta e salvarea. Şi pentru că am vrut ceva deosebit, am zis să fie nişte nunţi mai speciale. Cât de speciale? În stil american. Am făcut şi un altar, un foişor cu coloane ionice. Iar înainte de a ajunge la altar, un loc de cugetare, înainte de a te căsători să te mai gândeşti o dată.

Cortul a mers bine însă s-a pus problema primăverilor şi toamnelor reci, aşa am hotărât să îl consolidăm cu termopane de jur împrejur, să îl dotăm cu încălzire prin pardoseală pe o suprafaţă de 600 mp şi să îl îmbunătăţim foarte tare din punct de vedere termic.

Pe lângă cort, mai avem 3 spaţii pentru servire: un foişor elegant cu 25 locuri şi o cramă (15-16 locuri) pentru că tot suntem la interfaţa cu Recaşul (de aceea ne numim Izvin). Între cele două avem un restaurant în care maestrul bucatar va găti şi va servi clienţii direct din interior.

Complexul pe care îl vedem acum de când există?

Camerele de hotel au intrat în funcţiune în 2005 iar din 2007 am introdus cortul, am îmbunătăţit meniul, de la simpli bucătari din zonă am adus un adevărat maestru bucătar.

Cum promovaţi restaurantul şi hotelul?

Online stăm bine şi de acest lucru suntem convinşi pentru că majoritatea evenimentelor pe care le organizăm sunt pentru tinerii români plecaţi în străinătate şi întorşi pentru nuntă. 98% din clienţii noştri ne-au găsit pe internet. Participăm şi la târgurile de nunţi. Ne promovăm şi prin mass media. Am făcut şi mai facem publicitate la şosea, prin panouri.

Care e profilul clientului?

În primul rând, avem o categorie de clienţi tineri care ne găsesc în online şi vin la noi pentru a-şi surprinde partenerii cu seri şi nopţi romantice. A doua categorie sunt cei care trec pe şosea, văd restaurantul şi vin să mănânce. Apoi clienţii noştri fideli, din zonă. A patra categorie de clienţi sunt cei care vin pentru evenimente. În plus, avem clienţii noştri pentru cazare care ştiu că pot şi mânca la noi, nu se mai pune problema ca odinioară.

Cum vă atrageţi clienţii?

Nu ne e greu. De aceea am şi avut curajul să ne extindem. În condiţiile unei încălziri globale, locuind în Timişoara te sufoci oriunde te ascunzi în sezonul cald şi în orice oraş te saturi de atâta viaţă artificială, clientul cred că va fi foarte uşor de atras mai ales pe terasă. Restaurantul pe care l-am făcut are vitrină de sus până jos şi în momentul în care stă la masă, clientul se poate uita în dreapta şi stânga. Restaurantul nu va avea perdele, clientul va putea privi direct în grădinile de flori şi admira păunii noştri care sunt şi emblema restaurantului.

Care e specificul culinar al restaurantului?

Specificul e internaţional, pe parcurs o să fie mai mult zonal.

Ce planuri de viitor aveţi?

Nu ne mai ajunge suprafaţa aceasta pentru câte planuri avem (1.5 ha), aşa că am mai concesionat 3000 mp pentru că vreau să fac o bază sportivă.

Articol publicat şi în revista HORECA.