Istoria Casei cu flori

Zilele trecute vă invitam să descoperiţi frumoasele poveşti din spatele a două restaurante din afara oraşului Timişoara: Restaurant Roco din Izvin şi Complexul DAF din Giroc.

Ei bine, astăzi vă poftim chiar în inima frumosului nostru oraş Timişoara pentru a afla lucruri noi despre unul dintre restaurantele cu tradiţie de aici din oraş, Restaurantul Casa cu flori.
Domnul Ludovic Iozsa, proprietarul localului, ne-a povestit multe lucruri frumoase care ne-au impresionat şi pe care le împărtăşim cu voi. 🙂

Care este povestea restaurantului?

Istoria Casei cu Flori începe după anul 1876, când clădirea a devenit proprietatea lui Wilhem Muhle, cel care a reuşit să ridice Timişoara la rang de oraş al florilor. Muhle a fost cel mai admirat grădinar al timpului său, lui i se datoreaza amenajarea multor spaţii din oraşul de pe Bega, în special a parcului Rozelor. Povestea casei şi afacerea cu flori a fost dusă mai departe de fiul lui Muhle, Arpad, care a devenit furnizor al casei regale române şi consultant ştiinţific la organizarea parcului Cişmigiu din Bucureşti.

Istoria casei a fost redescoperită de noi în anul 2003 când am cumpărat clădirea şi am transformat-o într-un ambient plăcut şi primitor, pregătit pentru primirea de oaspeţi. Am realizat un sondaj în randul populaţiei pentru a afla cum li se pare ideea unui restaurant cu etaj. La început, românii au fost reticenti la ideea de a urca; în schimb, străinii au fost foarte deschişi, nu li s-a părut ceva anormal.

Am construit prima dată o cofetărie, apoi restaurantul. La ultimul etaj aveam un apartament penthouse. Pe parcurs, localul a devenit neîncăpător pentru numărul mare de clienţi, aşa că am renunţat la apartament şi am extins localul şi la ultimul etaj. În prezent,avem 80 de locuri pe terasă şi 60 de locuri în salonul pentru nefumători.

Casa am păstrat-o în forma iniţială, restaurând cât mai mult posibil din specificul ei. Restaurantul s-a păstrat la fel din momentul deschiderii. 80% din angajati sunt aceiaşi iar farfuriile, tacâmurile şi feţele de masă le comandăm de la aceiaşi furnizori ca la început.

Prin ce se diferentiaza Casa cu Flori de alte restaurante?

Avem angajaţi flexibili, care se adaptează la cerinţele clienţilor. A venit cineva care dorea să vadă cum se găteşte peştele şi altcineva care a vrut să participe la procesul de pregătire a mâncării. Chiar dacă este împotriva regulamentului, s-a făcut o excepţie şi clienţii respectivi au fost poftiţi în bucatarie. Flexibilitatea este o calitate pe care am încercat să o insuflu tuturor angajaţilor, astfel încât toţi clienţii să plece mulţumiţi. Suntem extrem de flexibil şi în privinţa comenzilor, clienţii pot comanda inclusiv jumătăţi de porţii.

Care este profilul clientului?

În proporţie de 60%, clienţii noştri sunt străini care vizitează Timişoara. Având în vedere că suntem poziţionaţi în zona centrală a oraşului, vin foarte mulţi turişti, inclusiv din alte zone ale României. Pentru că avem aşa de mulţi clienţi străini, meniurile noastre sunt disponibile în 5 limbi iar chelnerii vorbesc fluent engleza.

Cum vă promovaţi restaurantul?

La început ne-am promovat din vorbă în vorbă. Acum apărem în revista “Timişoara” care se distribuie şi în ambasadele din Bucureşti.

Ce planuri de viitor aveţi?

Mi s-a propus să extind brandul la nivel de România, deschizând restaurante “Casa cu Flori” şi în alte oraşe ale ţării dar nu vreau să mă împart în prea multe direcţii.

Ce specific are meniul?

Specificul este internaţional astfel încât fiecare client care ne trece pragul găseşte ceva pe placul lui. În cele din urma, rămâne la latitudinea ospătarului să se adapteze la cerinţele clientului, fiecare ospătar are libertatea de a propune meniuri personalizate, de a construi împreună cu clientul meniul pe care acesta şi l-ar dori.

Şi o informaţie care nouă ni s-a părut tare drăguţă este modul în care s-a ajuns la această denumire pentru local. Deşi iniţial proprietarii nu ştiau cum să numească localul, în timp au auzit cum copii spun că se întâlnesc în centru la casa cu multe flori, şi aşa a rămas şi până-n zi de azi, Restaurantul Casa cu flori. 🙂

Articol publicat şi în revista HORECA.