FoodCrew la munte: Relatare a treia zi după fripturi

Weekend-ul care tocmai a trecut a găsit o parte din echipa de editori FoodCrew undeva la munte, într-o locaţie conspirativă de pe Valea Cernei. Deşi ne-am fi dorit ca această reuniune să fie făcută în efectiv complet, de această dată doar timişorenii au fost prezenţi la sărbătoarea câmpenească, în ordinea numerelor de pe tricou: Naiada, Mizza, Gore, Gură Mare şi Infidel, secondaţi de alţi doi acoliţi.

În cazul în care vă întrebaţi ce activităţi au avut vitejii noştri, vă invităm să urmăriţi firul relatării cu menţiunea că unele imagini s-ar putea să creeze un surplus de apă în gură.

Deoarece am ajuns la locaţie în două ture, primii sosiţi au fost şi cei mai norocoşi, având plăcerea să pregătească toate cele necesare astfel încât cabana să ne suporte timp de două zile: instalat generator, umplut rezervorul cu apă din fântână, pregătit aşternuturi, toate acestea desigur ca încălzire pentru ceea ce a fost cu adevărat important — haleala!

Vineri am început light cu ciocănele de pui pregătite pe disc, alături de o delicioasă salată de vinete pregătită de Naiada care a luat cu ea şi mixerul din dotare. Din păcate, pentru seara de vineri nu am avut la dispoziţie un aparat foto cu care să imortalizăm ospăţul, dar mai ales figurile Mizzei şi al lui Gore la vederea ciocănelelor după un drum de 4 ore cu un finiş în mijlocul pădurii în jurul orei 23 😀

După o noapte nu prea lungă petrecută în faţa şemineului, ziua de sâmbătă a început cu o scurtă excursie în Herculane pentru a face o tură de cumpărături în mare taină (o să vedeţi mai încolo de ce şi cum). În timp ce Gore şi Gură Mare se delectau la o partidă de rummy, etalându-se care mai de care, fetele şi Infidel au început pregătirile, care prin bucătărie pe lângă cuptor, care pe lângă focul din vatra de lângă râu.

Meniul: ceafă de porc, piept de pui, mititei şi cartofi prăjiţi, toate pregătite pe disc, însoţite de o salată de varză mai din popor şi o salată de vinete cu brânză feta şi rozmarin, aşa cum am învăţat de la maestrul Spiros Dimitriou la Campionatul de Gătit de la Cluj 😉

Mai întâi am trecut ceafa şi pieptul de pui prin mirodenii şi le-am uns cu crenguţe de rozmarin proaspăt, trecute prin ulei de măsline.

Probabil de asta s-o fi înţeles de minune ceafa cu vinetele aşeazate în aceeaşi tură de disc.

Cât timp sfârâia ceafa şi pocneau vinetele, Mizza şi-a băgat mâna-n pasta de mici luată în drumul nostru din Caransebeş, la recomandarea lui Dino Salami, băştinaş de-al locului şi mare amator de cărneturi, fie ele crude sau prăjite. Rezultatul – minune de mititei traşi parcă prin inel…

… care bineînţeles nu au poposit prea mult pe fundul de lemn înainte de a ajunge la rândul lor pe discul încins.

În timp ce ceafa îşi aştepta cuminte partenerii de ospăţ într-un blid de lut, vinetele au fost puse într-o cratiţă cu apă rece de Cerna pentru a se putea curăţa mai uşor de coajă. O dată curăţate, au fost despicate pe din două şi li s-au îndepărtat seminţele, pentru această salată fiind de folos doar pulpele cărnoase a vinetelor. Orice-am face, tot la pulpe cărnoase ajungem, chiar şi când e vorba de vinete…

După vinete, a urmat rândul brânzei feta să fie tăiată felii, iar mai apoi cubuleţe pentru a intra în bolul de salată.

Două linguri de ulei de măsline, o jumătate de lămâie stoarsă şi două crenguţe de rozmarin proaspăt tocat mărunt şi ingredientele au fost gata pentru amestecat, transformându-se într-o pastă consistentă şi aromată, numai bună de mâncat alături de pieptul de pui.

După ospăţul pantagruelic de prânz, ne-am permis aroganţa de a sta puţin cu burta la soare, nu pentru mult timp însă, deoarece maratonul gastronomic nu luase încă sfârşit. Pe listă: clătite “Ana Lugojana”, un ceaun de gulaş şi o surpriză dulce!

De clătite avea să se ocupe Naiada, punându-şi cu această ocazie încă o dată mixerul la treabă. Iată care au fost paşii în care a amestecat ingredientele pentru a obţine minune de tavă de clătite înspumate.

Pentru început a pregătit aluatul de clătite

Apoi a venit rândul brânzei de văcuţă să fie zdrobită şi amestecată cu zahăr pentru a umple clătitele.

Apropo de clătite, în tot acest timp în tigaie se pregătea foaie după foaie.

După ce am terminat de rulat toate clătitele le-am înecat în sosul de vanilie pregătit în prealabil.

După sosul de vanilie a venit rândul spumei de ou bătută cu mixerul să acopere tava:

Încă vreo oră la cuptor şi rezultatul îl puteţi vedea mai jos:

După un desert copios de care am fost mândri cu toţii, chiar dacă Naiada a fost maestra de ceremonii, am trecut la pregătirea gulaşului. Una-ntruna.

Mai sus puteţi observa ingredientele după o reţetă transmisă telefonic de El Vis, aflat pe meleaguri bihorene peste weekend. Responsabilitatea pregătirii gulaşului i-a revenit Mizzei, ale cărei mânuţe dibace le puteţi vedea tăind cubuleţele de pulpă de vită.

Am mai tocat pentru gulaş ceapă, ardei capia roşu, morcovi, alături de care am amestecat chimen, foi de dafin şi boia dulce, dar şi ardei iute feliat rondele undeva spre dimineaţă.

Pentru toţi a fost primul gulaş gătit drept mic dejun, deoarece reţeta Mizzei a mai inclus pe lângă cele enumerate mai sus şi usturoi şi bulion, ingrediente care la ora 2 noaptea nu le-am fi putut găsi pe o rază de vreo 30 de kilometri.

Dimineaţa, spectacol! Un mic dejun picant cum demult n-am mai încercat.

Revenind puţin înapoi pe firul povestirii, vă vorbeam la începutul relatării despre o surpriză dulce şi o rundă de cumpărături făcută în mare taină. Ei bine, deoarece duminică avea să fie ziua Mizzei, Naiada a mai pregătit un desert pentru care ingredientele au fost cumpărate chiar sub nasul sărbătoritei în Herculane. Pe acesta nu l-am documentat deoarece nu am dorit să trezim suspiciuni, dar vă putem oferi o felie digitală în imaginea de mai jos 😉

După un aşa weekend în care şi vremea a ţinut cu noi, putem doar spera să ne regrupăm cât de curând în formaţie (cât mai) completă. Asta dacă ‘om avea parte de-o toamnă blândă, sau dacă nu măcar în ciuda frigului să ne strângem la un pahar de vorbă şi-un blid de gulaş la gura şemineului.