Zilele trecute am avut plăcerea de a fi prezenți la Festivalul de Jazz de la Gărâna în calitate de degustători oficiali ai evenimentului. Deși nu este pentru prima oară când participăm la acest festival, ediția de anul acesta ne-a surprins într-un mod cât se poate de plăcut: atât din punct de vedere muzical cât și culinar. Aici însă ne vom limita doar la aromele și preparatele cu care numeroasele standuri ne-au ademenit de-a lungul celor 4 zile de festival. Înainte de toate ținem însă să felicităm organizatorii pentru efortul de a îmbogăți oferta gastronomică de la ediție la ediție.
Printre ceaune aburinde și grătare sfârâinde era greu să reziști tentației de a nu gusta măcar din preparatele ce se pregăteau sub nasul nostru. În plus, aerul de munte și frigul sporesc cu atât mai mult pofta cu cât festivalul se întinde până la orele târzii ale nopții. Să vedem însă ce s-a putut mânca în Poiana Lupului de la Gărâna.
Cei care au mai mers la Gărâna știu deja că aici se mănânca cel mai bun gulaș, și anume Gulașul lui Gigi.
Domnul Gigi prepară tradiționalul gulaș de 15 ani, încă de la începutul festivalului, când în curtea dumnealui, și anume a hanului La Răscruce a avut loc prima ediţie a evenimentului. Nu ne-am putut abține de la o porție de gulaș al cărui gust condimentat și picant îl vom asocia mereu cu specificul locului. A fost excelent, fierbinte, picant, o porţie mai mult decât sănătoasă. 14 lei a costat porţia +1 leu garanţia pentru castronul în care era servit. Prezentarea a fost bună, iar domnul Gigi a fost foarte deschis cât am interacţionat cu dumnealui. Cert este că atunci când frigul se lasă la Gărâna nimic nu te încălzește mai bine decât o porție de gulaș, iar pentru amatorii de mâncare picantă domnul Gigi are o pastă de paprika genială.
La standul “Jar” se putea servi mâncare tradițională sârbească, pe care domnul Sașa – originar din Belgrad, dar care momentan locuiește în Reșita – o prepară deja de 5 ediții. În fiecare zi s-au preparat mâncăruri diferite, în mod special ne-au plăcut clătitele din mălai, umplute cu o cremă de brânză cu mărar și usturoi și o variantă inedită de pizza cu vișine.
În ultima seară am savurat o musaca de cartofi cu brânză și mujdei care ne-a plăcut foarte mult. Alte preparate îmbietoare de la standul “Jar” erau sărmăluțele cu mămăliguță, varza călită, o excelentă ciorbă de rață și un chec de mălai.
Lângă, clujenii de la “Gambrinus Pub” ne-au ispitit cu ciorbă de pui a la grec, mămăliguță cu brânză, varză cu ciolan, și un excelent papricaș de pui și papricaș de ciuperci. Băieţii au fost pe gustul nostru, asta în primul rând datorită atitudinii prietenoase şi deschise pe care am observat că au avut-o faţă de toţi cei care le treceau pe la stand. În cele 4 zile de festival au gătit în 3 ceaune gulaş de vită, varză cu afumătură, fasole cu ciolan şi bulz. Toate bunătăţile pregătite la foc iute au putut fi servite alături de nişte castraveţi muraţi absolut geniali, puşi în casă, nu aiureli de prin comerţ. De la standul băieţilor nu au lipsit nici pălinca domoală, mai ca pentru bănăţenii reticenţi la orice arde prea tare grumazul şi nici vinul roşu de Pâncota care fiind puţin greoi a mers la fix cu preparatele consistente înşiruite mai sus.
“Cei trei haiduci” din Reșița s-au mândrit cu o tochitură haiducească, gulaș și numeroase preparate la grătar. Dintre toate tochitura ne-a căzut cel mai cu tronc, iar dacă vi se pare că arată bine, despre gust vă putem spune că a întrecut cu mult aşteptările ridicate de aspect.
Terasa Nora din Timișoara au fost campioni la preparatele la grătar și ne-au îmbiat pe tot parcursul festivalului cu un purceluș la rotisor. Am mai auzit şi noi poveşti despre carne care se topeşte-n gură, dar demult n-am mai avut parte de aşa răsfăţ.
Mai mult, la plecare au cinstit audienţa golind butoiul de bere neterminat 🙂
La standul “Abracadabra” am avut parte și de mâncare oltenească, preparată de niște doamne focoase din Severin. Aici se puteau servi cartofi țărănești, ciuperci la grătar, frigărui, cârnăciori sau hamsii. Din păcate mâncarea doamnelor era mai tot timpul rece, sau dacă era caldă îți lăsa impresia că este reîncălzită. La acest stand am înțeles de ce se zice că mâncarea de la festivaluri nu este proaspătă.
Spre exemplu, salata orientală (cartofii ţăraneşti) cu verdeţuri au fost scumpi şi neinteresanţi ca gust. Iar datorită preţurilor la 100 de grame, am dat pe un polonic de salată 14 lei, destul de deranjant.
Hamsiile au fost 9.5 lei (4 lei/100g), iar pâinea 2 lei (6 felii) şi mujdeiul 1.5 lei. Hamsiile au fost bine pregătite, nu foarte prăjite, ci undeva între marinate şi prăjite. Mujdeiul a ajuns doar cât să ude un sfert de carton de hamsii, iar pâinea a fost din belşug (pâine albă feliată de la pungă). Servirea a fost “din topor”, ca mai pentru toţi clienţii ademeniţi cu un “Poftiţi” mieros pentru ca mai apoi porţiile să fie cântărite şi servite cu graţie de măcelar. Standul amenajat la cort nu a lăsat o impresie foarte bună în ceea ce priveşte curăţenia, în plus un alt minus în dreptul standului “Abracadabra” a fost plasarea nefericită lângă toaletele din ţarc.
Clătitele uriașe și langoșii cu brânză și usturoi au fost la mare căutare, doritorii formând mai mereu o coadă lungă pe tot parcursul festivalului. Clătitele uriașe cu Finetti ne-au lăsat o impresie plăcută încă de anul trecut, însă anul acesta ne-a scăzut entuziasmul după ce am remarcat că uriașele clătite sunt crude la mijloc. Poate s-au cam “ruginit” plitele sau aluatul să fie prea gros?
Ca la orice festival, s-a putut cumpăra și Kurtos Kalacs pe care amatorii de pâini cu arome cu siguranță l-au apreciat. Tot la acest stand am mâncat o excelentă ciocolată de casă de Maramureș, la numai 3 lei.
Pensiunea Sara din Crivaia s-a lăudat cu o tochitură ardelenească care a mers “precum pâinea caldă” – pe care nu am avut însă ocazia să o gustăm – gogoși, tartă cu mere, mămăliguță și șnițele cu pireu.
Amatorii de pește au putut savura păstrăv la grătar, pregătit de cei de la Lupo. Tot aici s-au pregătit mici, grătare și plăcinte.
Iar pentru cei cărora le era dor de fast food în vârf de munte, cei de la Agil au pregătit pljeskavita și mici giganți.
Dacă joi noapte am fost atraşi de oferta de pleşca la 4 lei, sâmbătă am făcut ochii mari când am observat că preţul crescuse peste noapte. Cei de la Agil au adoptat o strategie de vânzare total opusă faţă de restul standurilor cu mâncare, care duminică ajunseseră să taie binişor din preţuri. Duminică, vis-a-vis de cei de la Agil, la “Cei trei haiduci”, micii erau reduşi de la 2 lei la 1.5 lei. La Agil micii se scumpiseră de la 2 lei la 2.5 lei, cu menţiunea că printr-o dibace strategie de marketing acum nu mai erau mici, ci “mici giganţi”, în fapt cu vreo 10g de carne mai mult decât standardul de 40-45g de pastă şi cu vreo 2-3 centrimetrii mai alungiţi, însă mai subţiri.
Revenind la pljeskavita, aceasta a fost identică cu cea încercată în timpul operaţiunii “Pljeskavita 3 la 10 lei“. Chifla resuscitată pe grătar, carnea cu nimic diferită de amestecul de pastă de mici, varză, ceapă, maioneză şi ketchup de la găleată. În ceea ce priveşte servirea, cele 4-5 fete din cortul Agil au părut mult mai bine organizate decât vecinii cu hamsiile de lângă, iar mănuşile purtate pe mâna cu care preparau şi serveau dădeau un oarecare sentiment de civilizaţie.
În final dorim să felicităm organizatorii dar și standurile care s-au străduit în fiecare zi să pună la dispoziție mâncăruri cât mai felurite. Între timp, așteptăm cu nerăbdare ediția următoare. Voi la ce standuri ați mâncat la Gărâna și ce preparate memorabile ați vrea să întâlniți și edițiile viitoare?
Vă invităm la atelierele FoodCrew de la PLAI | FoodCrew
[…] decât de mâncare, anul acesta avem în gând să schimbăm tactica. Ideea ne-a venit după ce am mâncat pe săturate la Gărâna Jazz Festival, un loc în care muzica şi preparatele culinare au mers mână-n mână. Aşadar, weekend-ul […]
Plaiul trece şi prin stomac | FoodCrew
[…] după două beri m-am aruncat pe standul Terasei Nora, aflați cu bucătăria-n deplasare. Acolo colcăiau niște incredibil de apetisanți șproți […]
Comentarii
Veveriţa Mâncăcioasă
Ce chestie, nu stiam ca o sa fie atata mancare la festivalul asta ca veneam si eu. :-)) Am avut mereu impresia ca e doar un pretext pentru multa muzica (nu e genul meu) si multa beutura (nici asta).
Infidel Gastro
Noi am plecat chitiţi să trăim din roadele pădurii, dar am dat cu nasul de ceaun şi am uitat repede planul iniţial 🙂
Iosazaur
Am mâncat și eu un gulaș nu de mult la niște unguri. Oai deci nu o să fiu prea diplomat, dar cu mâna pe inimă mărturisesc că îmi venea să mă ling pe unde ieșea de bun ce era:))
Infidel Gastro
Asta pe la vreo sărbătoare câmpenească sau la vreun restaurant cu specific unguresc?
iolanda
Super festival!De 3 ani merg la festival si voi mai merge:x:)Mancarea a fost foarte buna am mancat detoate,plescavita de la AGIL,mici AGIL,hamsii de la Abracadabra,langosul gigant cu branza smantana si usturoi,ciocolata de casa,porumb fiert,ciuperci la gratar,celebrul Kurtos Kalacs 😡
Infidel Gastro
Aşa deci, nu am fost singurii pofticioşi de pe la Gărâna! Probabil că aerul tare de munte este de vină 😉
Iasmina
Gulasul lui nea’Gigi a fost o minunatie ca de obicei. Micii MARI de la Agil au fost foarte gustosi iar la cat erau de mari (dublu fata de cei vanduti la “Cei trei haiduci” si de 100 ori mai buni) pretul a fost foarte bun. ca si pleska de altfel care se vinde in timisoara cu 3.5 lei si daca mai pui transportul si plata vanzatoarelor…
Mi-a mai placut langosul gigant cu branza si clatitele cu finetti. NU MI-A PLACUT ca a plouat in fiecare seara :(((
c u next year cu mai mult soooooare!