Am făcut o vizită culinară scurtă şi superficială, chiar la spartul festivalului. Al berii Timişoreana.
N-au fost artificii – aşa că scopul principal al vizitei a căzut. Dezamăgire. Privind partea bună – mi-a plăcut amenajarea de bun gust a locurilor de mâncare. Mi-a dat un sentiment unitar. Bâlciul binecunoscut balcanic s-a mutat ceva mai departe, fiind separat de zona scenei. Am reperat urgent ultimul grătar care funcţiona, deşi trecuse bine de ora închiderii. Un nene cu privirea înlăcrămată şi batic de pirat – constituţie fizică apropiată de cea a unui lup de mare – întorcea cu dibăcie şi răbdare micii, chiar la ora târzie.
Am aşteptat porţia de mici disciplinat şi stoic, în faţa grătarului şi adierilor de fum. Am mai reperat pe pult nişte specialităţi singuratice şi puţin sleite – probabil porc. Mititeii serviţi pe tradiţionalul carton îi puteai lua şi la pachet, în nişte pungi care se doreau 100% reciclabile. Problema a fost cu berea – nu se mai servea. Soluţia a fost simplă – am completat meniul cu o sticlă de vin de la Murfatlar – Cabernet Sauvignon demisec din 2007, de care am auzit lucruri bune (mulţam A !). L-am pus la treaba cu micii. S-a comportat bine, mititeii au fost şi puţin crocanţi, foarte bine făcuţi, pâinea albă feliată a fost şi ea proaspătă. Au meritat efortul şi răbdarea. Şi cei 2 lei pentru fiecare din ei.
Nici un comentariu