Un prânz de MasterChef la Grizzly

Venind de la Cluj și gândindu-mă că pe drum ni se va face foame, am zis să oprim undeva să mâncăm. Cum Lugojul era cam departe am rămas la Deva.

Așa că îi spun prietenei mele să caute un loc de mâncat în Deva şi din nou prietenul Google nu ne dezamăgeşte. Ne sugerează Grizzly. Mă uit un pic peste poze să vad ce ne oferă meniul şi dau peste două surprize plăcute.

Unul din bucătari e un tip pe care l-am cunoscut la Campionatul de Gătit de la Arad iar celălalt bucătar e Tudor Marcu pe care majoritatea dintre voi îl cunoaşteţi de la MasterChef. Zic clar, aici mâncăm că baieţii ăştia doi ştiu cum stă treaba în bucătărie şi pun suflet în tot ceea ce fac.

Ajungem la Grizzly, gol. Începusem să mă întreb dacă am nimerit bine sau dacă e deschis. Dar era probabil din cauză că ajunsesem în jur de ora două după prânz şi era în timpul săptămânii. Intrăm sfioşi şi apare un ospătar care ne invită să luăm loc. Mă uit peste meniu şi recunosc câteva preparate din cele văzute pe net şi mă liniştesc, am nimerit unde trebuie. Întreb de Ciprian şi mi se confirmă că lucrează acolo, deci comandăm.

Prietena mea o supă cremă de cartofi cu panceta şi tempura cu creveţi şi dulceaţă de ardei iute, iar eu rămân fidel grohăitorului şi-mi comand o ceafă de porc bătută cu cartof copt, usturoi şi ardei copt.

Am fost întrebaţi (cum e şi normal într-un restaurant care se respectă )dacă vrem să ni se aducă toată mâncarea deodată dat fiind faptul că eu nu am comandat supă. Mâncarea a venit repede, caldă şi mirosind de când a ieşit pe uşa batantă a bucatăriei.

Evident am gustat şi din crema de cartofi şi creveţii în tempura, pentru că arătau aşa bine încât nu aveai cum să te abţii. Crema de cartofi era aşa de fină, parcă era un sos. Catifelată, foarte bine echilibrată din punct de vedere al condimentării iar pancetta crocantă şi uleiurile aromate picurate frumos deasupra o completau suav.

Creveţii erau perfect gătiţi iar tempura crocantă, exact cum trebuie să fie, nu cum mai nimereşti câteodată un aluat moale şi plin de ulei. Iar dulceaţa de ardei iute făcută tot de ei era numa’ bună dacă nu eşti un foarte mare fan de iuţeală. Îţi învăluia gura de dulceaţa aşa la început iar iuţeala te lovea uşor la sfârşit. Da, ştiu că mulţi vor spune că dacă tot am ajuns să mănânc la doi bucătari iscusiţi, trebuia să aleg ceva mai sofisticat dar câteodată simplitatea poate fi senzaţională.

Până şi Ciprian bucătarul, după ce a ieşit pe sală şi m-a văzut, a venit la noi la masă şi m-a întrebat cum de am comandat ceafă. Ceafa mea de guiţ- guiţ era „to die for”, moale, roz la interior, ţi se topea în gură. Cartofii fierţi, bătuţi uşor cu mâna şi băgaţi la cuptor erau crocanţi la exterior şi moi la interior iar ardeiul copt oricum e favoritul meu deci nu aveam cum să dau greş. Câteodată complicat nu înseamnă neapărat mai bun, „păstrează gustul simplu şi curat” zicea un renumit bucătar.

După ce am mai dezbătut tainele bucătăriei cu Ciprian şi am făcut cunoştiinţă cu Tudor, am aflat că e la foarte mare căutare caracatiţa la ei, deci e bine de ştiut pentru cine vrea să le calce pragul. Oamenii chiar pun suflet în ceea ce fac şi nu iese din bucătărie niciun preparat dacă nu e aşa cum trebuie să fie. Nota de plată a fost una destul de ok având în vedere ce bunătăţi am mâncat. E adevărat că în alte locuri o ceafă cu cartofi şi o supa cremă de cartofi poate nu ar fi costat atâta. Dar stiţi vorba aia „cât dai, atâta face”.

• Crema de cartofi cu pancetta – 14 lei
• Tempura de creveţi şi dulceaţă de ardei iute – 35 lei
• Ceafa cu cartofi copţi şi ardei copt – 35
• Ursus fara alcool – 5 lei
• Limonadă – 7 lei

Voi ce restaurante bune ați mai descoperit prin țară?

***

Acesta este un guest post scris de iscusitul Tonkotsu.