Prânzul de la Trattoria Buongiorno

Acum câţiva ani în urmă, când erai în Bucureşti şi vorbeai de Trattoria, ştia toată lumea că te referi la Trattoria Il Calcio.

Ei bine, acum situaţia s-a schimbat, iar capitala a fost invadată de localuri cu pretenţii de Trattoria. Printre ele se numără şi Trattoria Buongiorno.
Ideea de a-i vizita i-a venit soţului care m-a invitat la un prânz într-o zi de vineri. Zis şi făcut!

Cu siguranţă au un mare avantaj. Poziţionarea în Piaţa Victoriei, unde mulţi corporatişti caută un loc de luat prânzul. Şi dacă îl pot lua la un preţ rezonabil, cu atât mai bine. Clientul vine, alege unul dintre meniurile de prânz de 20 de RON, mănâncă şi pleacă. Totul se desfăşoară în maxim o oră şi lumea este mulţumită.

Însă situaţia se schimbă atunci când comanzi altceva, din meniul pus la dispoziţie. Parol, neinspirată alegere. Şi asta mai ales pentru că am mai şi avut tupeul să cer un preparat românesc. Oare ce-o fi fost în mintea mea? Doar eram într-un restaurant cu specific italian, nu? Mai exact, am cerut o ciorbă de fasole servită în pită.

După cele mai bine de 20 de minute în care mi-a fost adusă, am constatat că domnul bucătar a uitat, probabil, sau i-a fost lene să scoată miezul pitei cu pricina. Prin urmare am avut parte de 3 linguri (da, numai 3) de miez de pâine înmuiat într-o zamă cu 20 de boabe de fasole şi două bucăţi minuscule de carne.  Ce i-a salvat totuşi de la primirea notei 1 a fost parfait-ul luat la desert care a fost foarte bun. Aşa că primesc nota 2 şi mă mai gândesc dacă le mai dau o şansă în toamnă.

Nici la categoriile curăţenie şi servicii nu vor primi note mai mari. Asta pentru că furculiţa primită era murdară, iar pe domnul responsabil de masa noastră, mai retrasă ce-i drept (dar tot în interiorul restaurantului) l-am dat dispărut în misiune :).

PS: chiar şi propriul site este în construcţie de cel puţin 5 luni. Zice şi treaba asta ceva, după umila-mi părere.