Ciorbă de fasole şi murături de nota 10

La ora 6 seara orice speranţă de a apuca vreun meniu al zilei nu îşi are rostul. Dacă totuşi vrei să te linişteşti cu o ciorbă sau vreo supă trebuie să te orientezi spre cel mai apropiat restaurant care serveşte aşa ceva, bineînţeles la un preţ mai puţin atractiv.

Pentru că drumul îmi trecea prin Piaţa Operei opţiunile erau simple: Restaurant Lloyd sau Restaurant Timişoreana, local pe care îl mai încercasem de câteva ori. Deşi Gură Mare a fost plăcut surprins de meniul zilei de la Lloyd, am înclinat mai mult spre Timişoreana.

Intrarea în restaurant te pregăteşte pentru un local rece şi formal, asemănător unui club cu tradiţie – de aici şi vechea denumire de Club XXI. Dincolo de uşa masivă, aceste aşteptări sunt trădate de decorul rustic, iar senzaţia de răceală este oarecum întreţinută doar de dimensiunile localului.

La insistenţele amicului care mă însoţea, prima alegere pe care o fac este să ne aşezăm la separeul din dreapta sălii. Gândul de a sta pe banchetele separeului părea într-adevăr mult mai plăcut decât senzaţia oferită de scaunele din lemn. Cu toate astea, în final, alegerea nu a fost una foarte inspirată în ceea ce mă priveşte deoarece lumina din separeu nu m-a ajutat deloc în a fotografia mâncarea.

Următoarea alegere pe care am făcut-o, de data asta individual, s-a dovedit inspirată. Din meniul lor, surprinzător mult mai abundent în băuturi decât în feluri de mâncare, am ales ce mi-a făcut cel mai bine cu ochiul – ciorbă de fasole cu murături asortate. Da, murăturile m-au făcut să aleg ciorba şi nu invers 🙂 Amicul meu şi-a luat o ciorbă de pui cu gulioare şi ardei iute murat.

Cea de-a treia alegere, la care nu am apucat să reacţionez, a fost aceea de a lua ca câte o palincă drept aperitiv. Total neinspirat din două motive: pălinca a venit în porţii de câte 100ml (!), iar gustul nu făcea deloc onoare numelui. Am pupat-o şi ne-am despărţit.

Nu a durat mai mult de 10 minute din clipa în care am comandat până când ne-a fost adusă mâncarea. Ciorbele au venit în două boluri de dimesiuni medii, iar prezentarea ne-a fost prevestită de farfuriile adânci goale care ni s-au aşezat mai întâi în faţă de către doamna picol. Aceeaşi doamnă recomandase amicului meu ciorba de gulioare – o bilă albă pentru impresia pe care ne-a lăsat-o personalul.

La dimensiunea farfuriilor noastre porţiile păreau imense, duble chiar, lucru care ne-a încântat nespus. Mai ales pentru preţul ciorbelor: 6 lei ciorba de fasole şi 6.8 lei ciorba de pui cu gulioare. Ciorba mea s-a prezentat aşa:

În ciorba tovarăşului meu nu mi-am băgat bliţul, însă mi-am băgat nasul, căzând de acord să facem schimb de ciorbe de dragul diversităţii 😀

Mă pot declara mulţumit de amândouă ciorbele, deoarece mi s-au părut gustoase şi consistente. Să ne-nţelegem – ciorba de fasole cu nu a fost iahnie, iar din acest motiv a fost mai uşoară şi nu atât de bogată în ingrediente, însă legumele şi afumătura puse în oală au fost bine puse. Pe de cealaltă parte, ciorba de pui cu gulioare nu a fost o ciorbă de pui à la grec, gulioarele oferindu-i un plus de consistenţă şi de savoare.

Am lăsat pentru final piesa de rezistenţă: salata de murături asortate. La doar 3.5 lei nu cred să greşesc dacă o declar genială. Ce mi s-a părut deosebit a fost pe de-o parte faptul că varza murată era murată în butoi, cu sare şi nu cu oţet, la fel ca şi castraveciorii şi gogonelele, iar pe de altă parte, gogoşarii erau muraţi în oţet. Trei soiuri de murături într-o singură salatieră!

Contrastant cu răbdarea pe care ne-a acordat-o doamna picol, ospătarul care ne-a luat comanda mi s-a părut mai degrabă pus pe fugă şi cu gândul doar la nota de plată. Apropo de nota de plată, se poate achita cu cardul, însă e recomandabil să cereţi asta când cereţi nota – noi am făcut-o fiind păţiţi.

Senzaţia generală pe care mi-a lăsat-o localul a fost de curăţenie, chiar şi la toaletă. Sper doar că perechile de cârnaţi atârnate pe roţile de car ca şi piese de decor nu ajung în oală după ce se bucură de expunerea glorioasă 🙂