Bomba chinezească – “Restaurant” Orient

La îndrumarea Laurei m-am gândit să mai bat un cui în harta “restaurantelor” din Bucureşti care livrează la domiciliu mâncare chinezească. Şi fac o scurtă paranteză ca să explic ghilimelele. Nu înţeleg de ce o firmă de catering (că nu ştiu cum altfel să o denumesc) se supranumeşte Restaurant, în condiţiile în care pe site-ul Restaurantului Orient scrie mare Livrare doar la domiciliu. Am încheiat paranteza.

Aşadar, înarmat cu foame de seară şi poftă de chinez, pun mâna pe telefon să comand. O voce suavă mă întreabă dacă am mai comandat de la ei, îi dau toate datele necesare, îi dau şi comanda şi mă surprinde plăcut cu întrebarea: doriţi tacâmuri sau beţişoare?. Extaz. Aleg beţele fără ezitare şi mă surprinde din nou (neplăcut de data asta) cu termenul de livrare de o oră şi douăzeci de minute. Agonie. Cam mult durează… spun eu spăşit. Vocea suavă mă ignoră şi îmi mulţumeşte pentru comandă. Aşadar începe aşteptarea.

Din nou sunt plăcut surprins de sunetul interfonului la aproximativ 50 de minute de la comandă. Extaz. Chiar m-am uitat curios la ceas întrebându-mă dacă menţiunea mea de la final şi-a făcut treaba, sau pur şi simplu nu au avut prea multe comenzi. După plată şi răsplată, desfac nerăbdător punga de hârtie în care se aflau bunătăţile, le înşir pe masă şi bag capul în pungă după beţe. Agonie: ia beţele de unde nu-s, că probabil s-au pierdut pe drum de la băiatul vitezoman care a adus comanda mai repede 🙂 Iată şi ce era în pungă, orez cu măsline (evident că l-am ales pe cel mai dubios din listă), spaghete de orez prăjite, legume Gong Bao şi un sos acru-dulce ca să ajung la comanda minimă de 35 de lei:

Să începem cu bomba picantă, că asta a fost atracţia serii. Eu de regulă nu mănânc picant şi atunci când comand fie arunc o privire peste conţinut, fie întreb înainte de livrare. De data asta m-am uitat la conţinutul legumelor Gong Bao şi n-am mai întrebat nimic văzând: Morcov, castraveţi, bambus, alune, sare, sare chinezească, usturoi, ceapă. Pe deasupra, în timp ce comandam, întreb vocea suavă ce sos îmi recomandă la legume şi răspunsul a fost edificator pentru mine: dacă doriţi picant, atunci sos picant, altfel acru-dulce. Am ales acru-dulce, fiind ferm convins că nu au de ce să fie picante mult aşteptatele legume. Ei bine, bucătarul (o fi oare chinez??) a ales altceva, agonie:

Trecând peste cele şasă bombe frumoase, extrase cu grijă (se vede una şi în prima poză, colţ dreapta sus), legumele au fost excelente, având în vedere că a rămas printre ele doar un fir de picanterie, numai bun de lins de pe beţişoarele din dotare. Extaz. Chiar au fost bune.

Trec la orez, pe care nu intenţionam să-l pozez separat. Asta până să apuc să-l gust. Agonie. Nu ştiu dacă i s-a tras de la măslinele cele mai ieftine de pe piaţă, sau pur şi simplu orezul n-a fost să fie bun în seara asta. Eu unul nu vă recomand nicicum să comandaţi de la Orient orez cu măsline. Cu greu am reuşit să consum o treime din el (mai degrabă de foame):

Ultima oprire: spaghetele de orez prăjite. La prima mirosire îmi păreau că sunt foarte picante. Dar nu au fost decât foarte uleioase şi acceptabil de bune. Şi din respect pentru Laura spun doar că am mâncat şi mai bune de atât în Bucureşti, chiar şi livrate acasă 🙂

Era să uit de sosul acru-dulce care a fost destul de bun, deşi nu prea avea nicio legătură cu legumele pentru care fusese recomandat.

Nu pot să închei fără să menţionez porţiile foarte mari, aş spune chiar neobişnuite pentru un chinezesc de Bucureşti la preţurile pe care le are Orient. Aşadar consider că este un bun raport calitate preţ, cu o oarecare apropiere de mâncarea chinezească adevărată prin inserţia celor şase ninja în legumele Gong Bao, dar cu un serviciu de informare şi servire a clienţilor care lasă mult de dorit.

Aştept comentariile voastre şi dacă am exagerat cu ceva, pentru voi am facut-o 😉