Not so happy pizza

Happy
Timișoara

Auzind câteva persoane lăudând pizza de la Happy din complex, îmi imaginam cum papilele gustative îmi vor fi răsfăţate de arome nemaipomenite.

Nu prea frecventez localurile din complex, dar într-o seară de week-end s-a nimerit să ajung acolo invitată de câţiva prieteni. Happy este mai mult cunoscut pentru muzică şi dans, prea puţin pentru mâncare, mai ales noaptea. Cel puţin mie nu-mi prea vine să mănânc într-un loc unde abia ai loc să faci doi paşi şi nu auzi ce spune cel care e lipit de tine la masă. Se pare însă că mulţi nu-mi împărtăşesc părerea, pentru că la Happy se servea pizza pe bandă rulantă, cel puţin în acea noapte. Sigur, merge cu bere, multă bere… pentru că berea predomină în Happy.

Doi dintre prietenii cu care eram şi-au comandat şi ei. Atunci am văzut pentru prima oară cum arată minunea mult lăudată. Într-adevăr, arăta bine. Era servită pe fund de lemn rotund ceea ce-mi place la nebunie la o pizza, deşi era cam mare acest contrast rustic cu design-ul interior al localului. Cum nu este însă pizza de la Happy? Mare. Mare nu este, dar la preţ se poate asemăna cu o pizza normală de la alte pizzerii.

Mi se făcuse într-adevăr poftă când am văzut ce-au primit prietenii mei, dar nu-mi pica bine atunci nici măcar să gust în fumul acela şi-n hărmălaia care vine servită odată cu orice party de week-end. Eu trebuie să pot savura când încerc ceva pentru prima oară, aşa că mi-am promis să revin în timpul zilei pentru o pizza marca Happy. Aşa am şi făcut.

După scurt timp, pe la ora prânzului m-am prezentat în local însoţită de aceeaşi poftă de pizza ca în noaptea precedentă. Eram singura clientă în acel moment, un contrast enorm faţă de noaptea încheiată nu demult. Am comandat preferata mea cu şuncă şi salam. La pachet. Am aşteptat un pic multuţ chiar dacă nu mai exista nicio altă comandă, dar să spunem că acceptabil dacă era poate prima pizza… cuptorul nu era cald…

Ajunsă acasă ştiam că nu voi găsi ceva mare într-o cutie pentru pizza normală, dar nu mă îndoiam că va fi bună. N-a fost chiar aşa, adică după gustul meu, toate laudele auzite anterior n-au fost pe merit. Dar cum toţi suntem cu preferinţele personale… Nu a fost o pizza rea, e undeva la mijloc. Comună mai exact.

La Happy se servesc şi alte feluri de mâncare şi desigur, meniul zilei pe care n-am fost tentată să-l încerc până acum pentru că niciodată nu s-a potrivit să-mi placă ambele feluri. Dar dacă se va nimeri vreodată, nu voi evita să încerc. Poate la mâncare gătită sunt mai pricepuţi decât la pizza. 🙂

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Happy

Adresă:
Complexul Studențesc
Telefon:

[…] This post was mentioned on Twitter by Daniel Buliga and Adi Dragos, FoodCrew. FoodCrew said: Pizza ca fiţă de club. Oare ar merge un cuptor de pizza pă Heaven? http://bit.ly/fQwBv0 #timisoara […]

[…] oprit mai apoi pe terasă la Happy, unul dintre locurile pe unde ard gazul își încarcă bateriile mai toți studenții epuizați de […]

Comentarii

Avatar

CristinaTM

25 February 2011 at 13:23

Am incercat si eu pizza de la Happy acum ceva vreme. Nu mi-a placut. Blatul era cam sec si ingredientele putine. Mi-a lasat impresia ca se cam face economie la toate, mai putin la faina din blat. De meniul zilei am auzit de bine, in schimb.

    Avatar

    Naiada

    4 March 2011 at 14:06

    Ai spus foarte bine, economie la toate. Mă întreb atunci cum oare la meniul zilei nu sunt zgârciţi… Dar la fel poate… gusturile… 🙂

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul