Plaiul trece şi prin stomac

Festivalul PLAI
Timișoara

Din episodul anterior: Cum a povestit FoodCrew cu publicul despre pizza? Cum a hrănit Pizza Rustica toată populația (umană plus un câine împrumutat) din jurul cortului FoodCrew? Cum au fost sanvișurile de duminică?

Fost-am la Plai în weekend și-am stat o zi întreagă una-ntruna. Am avut și un cort cu FoodCrew, unde s-au întâmplat niște workshopuri cu povești, râsete și mâncare bună, dar despre asta aţi aflat deja.

V-aș povesti din ce-am trăit acele multe ore petrecute în satul-muzeu de Plai al Timișoarei. Bine-nțeles berea Spraprovavola sau s-o fi numit a fost la mare căutare, dar organizatorii au pregătit și colțuri cu hrană și-aici e domeniul nostru de interes.

Eu unu am gustat de la cortul unor unguri niște cozonac de-acela de Kurtoș. Cu nucă, bine-nțeles, că eu îs mai de modă veche. A fost gustos, dar drept să spun cred că am avut ghinion, am luat unul care a fost puțin mai uscat și probabil mai vechi. Asta nu m-a fericit prea tare, în schimb a fost foarte încântat un cățel împrumutat de la un alt cort. Prețul a fost cam cum îl știu și-n parcările Timișoarei – 10 lei tubu’ de juma’ de kil.

Mai după două beri m-am aruncat pe standul Terasei Nora, aflați cu bucătăria-n deplasare. Acolo colcăiau niște incredibil de apetisanți șproți mulți și mărunți prăjiți bine. Mi-am luat vreo doi pumni de-așa ceva și-am aruncat mult mujdei pe ei. Combinația a fost cel puțin apetisantă, iar unde ajungeam cu caserola repede mă trezeam că vecinii fugeau și se-ntorceau și ei cu câte-o farfurie. Ce mai, nebunie. Și la 4 lei suta de grame nici n-a fost prea scump, având în vedere că 100 de grame te săturau.

Şprot cu mujdei de usturoi la Festivalul PLAI

Ca desert m-am fofilat pe la terasa celor de la Scârț, care după bunele lor obiceiuri aveau pultul doldora de o singură farfurie mare cu prăjitură de casă. Asta era un fel de pandișpan cu măr ras și cred niște scorțișoară, iar la 3 lei am mâncat doi oameni din bucata primită. A mers dumnezeiește lângă o cafea.

Mai pe seară m-am întors pe la Nora, unde fierbeau de zor niște ceaune din alea de-ncăpea juma’ de om într-unul. Fără doar și poate, m-am așezat la coadă și-am dat un amar de bani – 15 lei pe o porție relativ mică de fiertură de porc cu legume. Acuma adevăru-i că a fost gustoasă tare, că doar era gătită la ceaun, da’ 15 lei mi s-a părut cel puțin prea mult!

Tot 15 lei a costat și porția de gulaș gustat de un comesean. Mie mi s-a părut, dintr-o singură gustătură, că avea cam mult rozmarin prin el, dar cine știe, mi s-o fi părut. Comeseanul însă a fost dezamăgit, el fiind mare gulășar: prea era ciorbă, prea gras, prea puțină ceapă. Eu l-am crezut pe cuvânt și m-am bucurat toată seara că apucasem să gust șprotul ăla genial.

Naiada s-a aruncat cu râvnă pe langoşii de la terasa ungurilor, iar după această experiență mi-a împărtășit următoarele:

“Elanul mi-a fost repede potolit când am văzut mâinile “extrem de curate” ale celui care împacheta langoşii, încasa banii, făcea şi vată de zahăr pe băţ… cum punea el cu atâta patos mâna pe calupul de caşcaval pentru a-l da pe răzătoare. Mai că n-am zis pas langoşilor înainte să ajung la rând. Singurul lucru care m-a îndemnat să încerc până la urmă a fost curiozitatea, că arătau bine, aşa frumoşi decoraţi cu smântână alintată cu mujdei şi cu acel caşcaval ras, care era de proastă calitate dealtfel. Iar faptul că bucata de caşcaval era încă relativ mare şi sigur nu ajungea pe langoşul meu partea atinsă de mâinile colorate cu mizerie ale celui despre care povesteam mi-a mai dat un impuls să nu renunţ. N-am fost însă prea inspirată.

Langoş cu smântână, usturoi şi caşcaval ras la PLAI

Aveam o părere bună despre preparatele ungurilor. De data asta m-au dezamăgit. Langoşul meu arătos n-avea de fapt niciun gust. Iar la preţul nesimţit de 5 lei nu s-a meritat nici măcar pentru design, având în vedere că un langoş costă între 1,2 – 1,5 lei. Cu toate diferenţele putea să ajungă la maxim 3 lei, că nah… drumul, locaţia, ingredientele…

Curiozitatea mea mare în privinţa preparatelor de la Plai era plăcinta întinsă pe care o găseam la o tarabă de lângă cea cu langoşii, însă ori au rămas fără materie primă, ori preţul exagerat pe care o are în general plăcinta aceasta i-a făcut să adune repede jucăriile şi duminică după-masa să nu mai fie pe acolo.

Standul de langoşi şi kurtos kalacs de la PLAI

Partea de mâncare de la Plai mi s-a părut tristă. Puţine oferte, sărăcuţe… Terasa Nora mi se pare omniprezentă la manifestările din oraşul nostru. Nu e un lucru rău, dar la câte preparate delicioase ştiu să facă, de obicei vin cu acelaşi lucru, pe când ar putea diversifica mai bine.”

Apropo de ce zicea Naiada, şi eu sper sincer ca la anul să avem puțintel mai multe opțiuni de hrană interesantă și gustoasă printre deservenții Plaiului. Festivalul în sine este un manifest de multiculturalitate, așa că niște standuri cu mâncare cu mai multe tente etnice chiar mi s-ar părea grozave: niște prăjeli sârbeși chiar cred că au lipsit. În rest, maamă ce bun o fost șprotul ăla cu usturoi!

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Festivalul PLAI

Adresă:
Muzeul Satului Bănățean
Website:

Comentarii

Andrei

20 September 2011 at 9:54

Daaa, chiar ar fi fost interesant sa existe cateva mini-standuri cu bucatarie internationala.

Alex

20 September 2011 at 14:00

Langos din-ala am mancat si eu la mare la noi cu 4 lei , si mie mi-a placut .

    Gore Brânzescu

    21 September 2011 at 17:45

    langoșii arată cam la fel peste tot și în general sunt chiar foarte buni, diferența e dată de cum e preparat, cât e de proaspăt langoșul și ce pui pe el și cum este servit

    Alex

    21 September 2011 at 20:35

    Atunci eram si flamand , si mergea bine orice crec 🙂 .

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul