Operaţiunea Pleşcaviţa – 3 la 10 lei!

Toneta Agil
Timișoara

Mă rog, 3 la 10.5 lei, însă aţi prins ideea: în vreme de criză pleşcaviţa salvează ziua. Comparativ cu alte sortimente de fast food importate de la răsărit sau de la apus, pleşcaviţa rămâne cea mai prietenoasă cu bugetul timişoreanului.

Pentru cei care îşi imaginează că voi vorbi despre vreo gheretă bine ascunsă prin Şagului sau prin Piaţa Dacia trebuie să spun din capul locului că toate cele 3 gherete pe la care am trecut cu ocazia acestui raid sunt plasate ultra-central, vorba anunţurilor imobiliare. Şi ca să fim înţeleşi, nu am trecut azi pe la una, mâine pe la alta ci le-am luat la rând în aceeaşi minunată după-amiază 😀

Prima oprire: una dintre cele mai vechi tarabe de pleşcaviţa din Timişoara, loc de pelerinaj pentru împătimiţii genului, re-branduită de firma mumă AGIL.

Două doamne lucrează aici, însă pe când ajunsesem eu păreau că-şi trag sufletul. Undeva lângă grătar se aflau deja stivuite vreo 1o chifle umplute cu bucăţi de carne care aşteptau doar a fi luate şi drese cu restul de ingrediente înainte de a fi trecute încă o dată prin presă pentru a fi încălzite.

Totul a durat 2 minute, după care m-am dat doi paşi în spate pentru a imortaliza ghereta, în cazul în care nu ştiaţi despre ce vorbesc.

Taraba de pleşcaviţă Agil din Maria

Pleşcaviţa nu nici pe departe dimensiunile celei din complexul studenţesc, dar pentru jumătate de preţ primeşti o pleşcaviţă mai mare decât jumătatea celei devorate de studenţi în complex.

Pleşcaviţa Agil Timişoara

Chifla e primul lucru care mi-a plăcut la pleşcaviţa AGIL, după care am remarcat gustul uşor dulceag al cărnii care e ceva mai mare decât poate chifla cuprinde şi maioneza de care nu am fost foarte încântat, fiind de asemenea dulce. Am cerut o pleşcaviţa cum o fac de obicei, adică nu am cerut-o fără varză şi picantă cum îmi place mie. De la ceapă nu am putut să mă abţin şi bine am făcut pentru că a mai salvat din gustul pe care începeam să-l asemăn unui desert.

Preţ: 3.5 lei
Curăţenie: 3 din 5
Servicii: 3 din 5
Gust: 3 din 5

Următoarea oprire: Pan Rusovan, sau cum îmi place mie să le spun – Pan Sandokan. Probabil cel mai cunoscut aşezământ care vinde chestia cel mai departe de ce e o pleşcaviţă. Ei îi spun pleşcaviţă, dar numai asta nu e.

Taraba Pan Rusovan Timişoara

Dacă cea dintâi mi s-a părut dulceagă, asta a fost de-a dreptul insuportabilă. M-au pus păcatele să o cer aşa cum o fac ei – adică cu porumb! Dacă nu ar fi fost de ajuns că rămâseseră fără chifle şi mi-au împăturit carnea în corn de toast, carnea a fost arsă pe alocuri. În rest, pleşcaviţa lor e făcută aşa cum îi place românului fomist, cu de toate.

Pleşcaviţa Pan Rusovan Timişoara

Aşadar vânzarea le merge că doar au vad bun lângă catedrală, în drumul pe care inevitabil studenţii trec spre centru.

Preţ: 3.5 lei
Curăţenie: 3 din 5
Servicii: 3 din 5
Gust: 1 din 5

Vad are şi cea de-a treia tarabă pe care am încercat-o. Tot pleşcaviţa la 3.5 lei, de data asta în staţia de tramvai din Piaţa 700, la Impera. Lângă taraba asta no-name la care se înghesuiau copii străzii să-şi cumpere langoşi (surpriză) încă un AGIL care (surpriză) vindea tot pleşcaviţa la 3.5 lei. Sunt poziţionaţi strategic şi în Iosefin şi în Badea Cârţan, adică exact unde e foame mare şi bani puţini.

Taraba pleşcaviţa Piaţa 700

Nu prea există termen de comparaţie între primele două tarabe şi această dughenă care serveşte “mâncare fast food”. Nu pot să nu mă întreb: fast în sensul că o dai afară repede sau că ajungi repede la doctor? La cum arată dughena probabil că ctitorii locului cred că igiena e un fel de mâncare chinezească.

Interior insalubru taraba pleşcaviţa Piaţa 700

Pleşcaviţa în sine a fost cu mult mai mare decât primele două. Deşi acest lucru nu mă ajuta în niciun fel, fiind deja ghiftuit, mi-am dat seama de ce are aşa trecere. Dacă nu mă ajută că e mare, măcar să mă încurce – blestemata de chiflă fiind atât de groasă mă încurca şi când o apucam şi când dădeam să muşc din ea. Suprinzător, gustul nu a fost deloc rău, carnea fiind mai aproape de ce îmi place mie, însă varza cu care mi-a încununată pleşcaviţa părea că-şi aşteaptă rândul de vreo două zile.

Pleşcaviţa Impera Piaţa 700 Timişoara

Preţ: 3.5 lei
Curăţenie: 1 din 5
Servicii: 3 din 5
Gust: 2 din 5

Acestea fiind spuse, vă las acum să trageţi concluziile, iar dacă sunteţi curioşi să încercaţi pleşcaviţa la 3.5 lei vă spun că una nu vă satură, două sunt prea multe, iar dacă mâncaţi trei dintr-un foc vi-o dau eu pe a patra! 😉

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Toneta Agil

Adresă:
Splaiul Tudor Vladimirescu, Timișoara
Telefon:
Website:

[…] This post was mentioned on Twitter by FoodCrew, Andrei Mărin. Andrei Mărin said: Ca la mare 🙂 "Operaţiunea Pleşcaviţa – 3 la 10 lei!" http://t.co/b7Q6c5J #timisoara #plescavita via @foodcrewro […]

[…] la pljeskavita, aceasta a fost identică cu cea încercată în timpul operaţiunii “Pljeskavita 3 la 10 lei“. Chifla resuscitată pe grătar, carnea cu nimic diferită de amestecul de pastă de mici, […]

Kebab akbar! | FoodCrew

12 April 2013 at 13:02

[…] atunci, timp în care am acordat mai multă atenţie preparatelor de fast-food cu culoare locală, jertfindu-mă pe altarul pleşcaviţei low-budget şi uitând că undeva în spatele tarabelor de leguminoase din Piaţa 700 mă aşteaptă […]

[…] altundeva mergi rişti să prinzi bucata de carne cea de pe urmă pentru un hamburger sau o pleşcaviţa sau franjurile de pui tăiate cu ore bune în urmă şi reîncălzite pentru a-ţi fi servite în […]

Comentarii

veveritza mancacioasa

2 December 2010 at 15:17

Infidelule, eu sunt mare fan plescavita cu porumb si maioneza, deci cea de la Catedrala ramane preferata mea dintotdeauna. De fapt, aici am si experimentat prima data acest fel fast-food local, deci localul are si valoare sentimentala. :-))) Mie mi s-a parut tot timpul ca are gust foarte bun (posibil sa fie chestie de gust, imi plac chestiile arse) si ca servirea e ok (nu am avut probleme de genul ramas fara chifle). Eu chiar as vrea sa aiba chifteaua mai mica si mai multe sosuri dar..that’s just me. 😀
In 700 am mancat o singura data, a fost buna plesca dar, nu a avut porumb cu maioneza. Deci am fost putin dezamagita..

    Infidel Gastro

    2 December 2010 at 16:09

    Aşa arată o concluzie a degustărilor la foc continuu. Gusturile nu se discută, dar porumbul era cea mai mică problemă de la Pan Sandokan 🙂

sandru

2 December 2010 at 15:19

na ca mi-ai facut pofta. in 700 insa, in conditiile date, ai avut totusi noroc ca nu ti-a tusit direct in “pleaşkă” spre deosebire de subsemnatul. am aruncat-o dupa prima muscatura…psihicul imi tot dadea branci…la un moment dat, cand mai patesc chestii scarboase cu pleskavita, o iau si o arunc direct in ghereta. am zis. sau as putea chema opc-ul.

veveritza mancacioasa

3 December 2010 at 9:46

Mie nu mi s-a intamplat niciodata ceva de genul asta la o ghereta cu mancare si nici sa-mi fie rau dupa. Si nici in piatza unde, recunosc, mai bag 2-3 mici cateodata. 😀

dAImon

3 December 2010 at 16:53

Ghereta aia din Maria e sfântă când trec prin zonă. Preţul l-au scăzut de la 4 la 3,5 lei în primăvară, “promoţie de mărţişor” sau ceva de genu’. Pe vremea aia restul oraşului vindea la 5 lei, deci big big plus.

Oricum, punct de referinţă rămâne localul cu pleşka sârbească din Complex, păcat că-i cam mult .. 6,5 lei. On teh bright side au sos iute şi la alegere poţi adăuga şi sos de usturoi for a really hot product 😀

    Infidel Gastro

    3 December 2010 at 17:08

    De acord legat de pleaşca din complex, iar pentru 6.5 lei te ghiftuieşti după bunul plac. Mai nou am văzut că poţi băga şi cartofi în chiflă 🙂

razvan

2 February 2011 at 14:49

singura plasca veritabila ramane in complex. acolo e mama plescavitei. iar daca plescavita ar fi o persoana tot din complex ar manca.
chiar si vitele vin cu drag la taiere pentru a face parte din inegalabila plesca de complex.

in schimb s-o luam prin alte parti, sa vedeti voi plescavita de la sarbi, unde odata mananci si nu ii mai uiti in veci gustul si forma

    Claudiu

    11 December 2011 at 0:29

    Mama plescavitei e aia agil din 700; acolo a fost prima toneta de plescativa din oras, din cate imi aduc aminte, iar gustul din cate imi aduc iar aminte a ramas acelasi, de-a lungul timpului

Mihai

15 May 2011 at 16:46

si ce parere ai de plescavita de la Roy din complex?

    Infidel Gastro

    17 May 2011 at 11:44

    Sincer să-ţi spun nu am mai mâncat pleşca la Roy de foarte mult timp, dar uite, pentru a-ţi răspunde la întrebare îmi fac un drum zilele astea. Ai vreun pont legat de pleşcaviţa lor?

Mihai

1 June 2011 at 12:58

Sa nu iei si sosul din Branza …. e cam nasol striga gustul carnii in rest e foarte tare .

pps. puneti si voi un sistem de aBonare prin mail la comentarii/ posturile voastre…

cu greu v-am regasit ca sa vad daca ati raspuns.

Marioara

24 March 2013 at 19:51

faceti si livrari la domiciliu?

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul