Operaţiunea Pleşcaviţa – 3 la 10 lei!

Mă rog, 3 la 10.5 lei, însă aţi prins ideea: în vreme de criză pleşcaviţa salvează ziua. Comparativ cu alte sortimente de fast food importate de la răsărit sau de la apus, pleşcaviţa rămâne cea mai prietenoasă cu bugetul timişoreanului.

Pentru cei care îşi imaginează că voi vorbi despre vreo gheretă bine ascunsă prin Şagului sau prin Piaţa Dacia trebuie să spun din capul locului că toate cele 3 gherete pe la care am trecut cu ocazia acestui raid sunt plasate ultra-central, vorba anunţurilor imobiliare. Şi ca să fim înţeleşi, nu am trecut azi pe la una, mâine pe la alta ci le-am luat la rând în aceeaşi minunată după-amiază 😀

Prima oprire: una dintre cele mai vechi tarabe de pleşcaviţa din Timişoara, loc de pelerinaj pentru împătimiţii genului, re-branduită de firma mumă AGIL.

Două doamne lucrează aici, însă pe când ajunsesem eu păreau că-şi trag sufletul. Undeva lângă grătar se aflau deja stivuite vreo 1o chifle umplute cu bucăţi de carne care aşteptau doar a fi luate şi drese cu restul de ingrediente înainte de a fi trecute încă o dată prin presă pentru a fi încălzite.

Totul a durat 2 minute, după care m-am dat doi paşi în spate pentru a imortaliza ghereta, în cazul în care nu ştiaţi despre ce vorbesc.

Pleşcaviţa nu nici pe departe dimensiunile celei din complexul studenţesc, dar pentru jumătate de preţ primeşti o pleşcaviţă mai mare decât jumătatea celei devorate de studenţi în complex.

Chifla e primul lucru care mi-a plăcut la pleşcaviţa AGIL, după care am remarcat gustul uşor dulceag al cărnii care e ceva mai mare decât poate chifla cuprinde şi maioneza de care nu am fost foarte încântat, fiind de asemenea dulce. Am cerut o pleşcaviţa cum o fac de obicei, adică nu am cerut-o fără varză şi picantă cum îmi place mie. De la ceapă nu am putut să mă abţin şi bine am făcut pentru că a mai salvat din gustul pe care începeam să-l asemăn unui desert.

Preţ: 3.5 lei
Curăţenie: 3 din 5
Servicii: 3 din 5
Gust: 3 din 5

Următoarea oprire: Pan Rusovan, sau cum îmi place mie să le spun – Pan Sandokan. Probabil cel mai cunoscut aşezământ care vinde chestia cel mai departe de ce e o pleşcaviţă. Ei îi spun pleşcaviţă, dar numai asta nu e.

Dacă cea dintâi mi s-a părut dulceagă, asta a fost de-a dreptul insuportabilă. M-au pus păcatele să o cer aşa cum o fac ei – adică cu porumb! Dacă nu ar fi fost de ajuns că rămâseseră fără chifle şi mi-au împăturit carnea în corn de toast, carnea a fost arsă pe alocuri. În rest, pleşcaviţa lor e făcută aşa cum îi place românului fomist, cu de toate.

Aşadar vânzarea le merge că doar au vad bun lângă catedrală, în drumul pe care inevitabil studenţii trec spre centru.

Preţ: 3.5 lei
Curăţenie: 3 din 5
Servicii: 3 din 5
Gust: 1 din 5

Vad are şi cea de-a treia tarabă pe care am încercat-o. Tot pleşcaviţa la 3.5 lei, de data asta în staţia de tramvai din Piaţa 700, la Impera. Lângă taraba asta no-name la care se înghesuiau copii străzii să-şi cumpere langoşi (surpriză) încă un AGIL care (surpriză) vindea tot pleşcaviţa la 3.5 lei. Sunt poziţionaţi strategic şi în Iosefin şi în Badea Cârţan, adică exact unde e foame mare şi bani puţini.

Nu prea există termen de comparaţie între primele două tarabe şi această dughenă care serveşte “mâncare fast food”. Nu pot să nu mă întreb: fast în sensul că o dai afară repede sau că ajungi repede la doctor? La cum arată dughena probabil că ctitorii locului cred că igiena e un fel de mâncare chinezească.

Pleşcaviţa în sine a fost cu mult mai mare decât primele două. Deşi acest lucru nu mă ajuta în niciun fel, fiind deja ghiftuit, mi-am dat seama de ce are aşa trecere. Dacă nu mă ajută că e mare, măcar să mă încurce – blestemata de chiflă fiind atât de groasă mă încurca şi când o apucam şi când dădeam să muşc din ea. Suprinzător, gustul nu a fost deloc rău, carnea fiind mai aproape de ce îmi place mie, însă varza cu care mi-a încununată pleşcaviţa părea că-şi aşteaptă rândul de vreo două zile.

Preţ: 3.5 lei
Curăţenie: 1 din 5
Servicii: 3 din 5
Gust: 2 din 5

Acestea fiind spuse, vă las acum să trageţi concluziile, iar dacă sunteţi curioşi să încercaţi pleşcaviţa la 3.5 lei vă spun că una nu vă satură, două sunt prea multe, iar dacă mâncaţi trei dintr-un foc vi-o dau eu pe a patra! 😉