Azi, cu-ntârziere, c-aşa-s ardelenii (şi eu nu vreau deloc să mă dezic de la vorbă), am să vă povestesc cum a fost la atelierul orădean de turtă dulce, la care v-am invitat săptămâna trecută. 🙂 Aşadar, aproximativ 20 de curioşi ne-am întâlnit sâmbătă la Atelierul de turtă dulce propus de prietenii din Timişoara (Camelia şi Claudia, vă mulţumim!). Curioşi de toate vârstele, ţin să precizez, de la copilaşi drăgălaşi de doar câţiva anişori, până la oameni maturi în toată firea, dornici să-nveţe despre tainele minunatului desert, spre a-şi încânta familia sau apropiaţii.
Organizatorii ne-au întâmpinat cu şorţuri de la sponsorul Boromir şi cu o selecţie de arome ce pluteau în încăpere – mixul de condimente special pentru turtă dulce a făcut ravagii printre pofticioşi.
Ne aşteptau şi mese pregătite pentru “maeştrii” bucătari de ocazie, şi noi am tăbărât nevoie mare asupra lor!
Fetele pregătiseră deja aluatul, care ne aştepta, şi-am început distracţia.
În timp ce-am primit indicaţii despre cum să “colaborăm” cu delicioasa compoziţie, Claudia ne-a povestit tot felul de întâmplări legate de turta dulce, precum şi indicaţii sau ponturi care să ne-ajute când va veni vremea să experimentăm în propria bucătărie.
Aluatul a fost întins (al meu ceva mai greu, pentru că nu eram atât de talentată la mânuit făcăleţul cum credeam iniţial), formele tăiate, tăvile date la cuptor, şi-n tot acest timp, dragile noastre fete ne-au pregătit două surprize.
Mai întâi, Claudia ne-a făcut “pe viu” un aluat de turtă dulce, la care-am ajutat, ţin să precizez (eu am bătut oul! 😆 ) şi mai apoi ne-am jucat într-un atelier de lucru manual (că tot e moda hand-made) felicitări de Crăciun! Ne-am distrat de minune, punându-ne imaginaţia la treabă, şi pentru câteva minute preţioase mi-am amintit că e foarte fain să fii din nou copil, să te joci cu creioane şi lipici!
La final, momentul maxim de încântare: să decorăm bunătăţile. Toată lumea a dat dovadă de imaginaţie, şi-au ieşit unele turtiţe faine!
Acum, cu ce-am rămas eu din toată treaba asta: în primul rând, cu curajul de-a încerca singură să prepar minunatul desert! Ştiu ce trebuie făcut, şi-am să m-apuc de treabă. Apoi, am cunoscut oameni drăguţi, şi cel mai important, mi-am amintit că-i bine să fim, din când în când, copii! Sărbători fericite vă doresc, şi să-mi povestiţi cu ce deserturi îi veţi încânta pe cei dragi de Crăciun! 🙂
Nici un comentariu