Prima impresie care mi-a lăsat-o Viena a fost că toate sunt prea scumpe pentru a-şi justifica preţul. Mi-a trecut repede după ce am şi încercat câteva localuri de junk food şi am stat la poveşti cu tovarăşii vienezi.
Ajuns în Viena, m-am găsit în mijlocul războiului dat între preparatele nemţeşti şi cele ale cotropitorilor otomani. Wurst vs. kebab. Eu am cedat mai întâi wurst-ului, fiindu-mi mai mare dorul să încerc un Käsekrainer – o minunăţie de cârnat umplut cu brânză, servit cu muştar fie la farfurie, fie în corn precum un hot dog. De fapt, cârnăciorii vienezi (sau wiener-ii) sunt strămoşii hot dog-ului şi cuvântul de origine pentru weenie-ul american.
Ajuns însă pe Schottengasse, numai de istorie nu îmi ardea mie, iar chioşcul de Grillwurst părea a-mi fi salvarea de la foame. 3.20 euro pentru una bucată sănătoasă de Käsekrainer în corn, cu muştar şi ketchup, iar pe măsură ce-mi astâmpăram foamea preţul mi se părea din ce în ce mai corect.
Nu sunt multe de spus despre gust în sine, deci nu voi face vreo teorie a cârnatului. Important ar fi să spun că este nevoie de puţină atenţie pentru a nu transforma Käsekrainer-ul în armă letală, un amic reuşind să se împroaşte pe faţă cu brânză fierbinte. De aici am tras concluzia că nu este chiar recomandat să mănânci aşa ceva în locuri aglomerate 🙂
Chioşcul de Grillwurst arăta bineînţeles impecabil, lista de produse cu gramaje era afişată la vedere, servirea a fost ţais şi a durat sub un minut, iar domnul care ne-a servit cred că ne-a mulţumit de vreo 3 ori la fiecare comandă. Cu alte cuvinte, un început delicios de săptămână în Viena.
Nici un comentariu