Pus la grea încercare într-o zi plină de plimbări, însă sătul de nesfârşita ofertă de pui traşi în ţeapă pe rotisoarele shaormeriilor, am mers la pont în singurul loc din Timişoara unde poţi găsi urme de carne de oaie într-un preparat oriental.
Ajuns în foodcourt-ul de la mall, am mers ţintă la unul dintre puţinele fast food-uri pe care nu îl încercasem încă: Döner Express. Am rezistat totuşi cu greu tentaţiei de a nu lua un meniu de la Grill Bison fiind prea curios să gust din doner-ul cu amestec de carne de vită şi oaie.
Gusturile nu se discută, însă mare majoritate a celor care strâmbă din nas auzind de preparate din carne de oaie au avut ghinionul să mâncânce cândva carne de oaie prost pregătită. Şi având în vedere că mielul e tradiţional la masa de Paşte, cu siguranţă ocazii au fost destule.
Revenind, oferta de produse nu este foarte bogată, însă cum îmi place să privesc partea plină a paharului mi-am spus că oamenii preferă să prepare câteva specialităţi şi să o facă bine. Iniţial am vrut să iau un iskender kebab, însă cum nu mai aveau ingredientele necesare mi-am luat un döner kebab.
Diferenţa între cele două preparate este semnificativă. Iskender-ul se prepară din fâşii de carne lungi şi subţiri, proţăpite pe rotisorul vertical, iar carnea folosită are un conţinut mai mic de grăsime. Tradiţional se serveşte cu sos de roşii, unt topit şi iaurt. Döner-ul se poate prepara din carne mai grasă şi uneori (în cazul restaurantelor fără pretenţii sau a fast food-urilor) bucăţile de carne sunt înlocuite de carne tocată.
Fetele de la Döner Express ar fi putut încerca să-mi vândă un döner deghizat în iskender, însă mă bucur că nu au facut-o.
Alături de carne şi cartofi am mai cerut în lipie castraveciori muraţi din belşug şi puţină varză. A durat vreo 5 minute până ce carnea s-a perpelit bine pe rotisor şi încă vreun minut până ce ingredientele au fost tacticos prinse în lipia răsucită într-o formă subţire şi lunguiaţă.
Gustul döner-ului a fost bunicel, însă oricât aş fi vrut să simt savoarea cărnii de oaie, amestecul de vită îmi amintea că ceea ce mănânc este doar un fel de compromis gastronomic. Şi vorbind de compromisuri, mă bucur că nu mi-au pus ketchup în döner, cum mai încearcă unii specialişti crezând că “îmbunătăţesc” preparatele.
A fost interesant să încerc Döner Express şi pentru că mi-am făcut poftă de iskander, mi-am propus să mă mai întorc pentru încă o încercare. Are cineva chef să mă însoţească? 🙂
Noutăţi la Antalya | FoodCrew
[…] mea vizită n-a mai existat era carnea de vită. Orice variantă de produs se putea comanda cu carne de vită. Cu siguranţă asta ar fi plăcut multora. Poate este doar o chestie de moment că deocamdată nu […]
Nici un comentariu