Cină ca acasă la pensiune

O cină deosebit de gustoasă la o pensiune (Vidra) de la marginea pădurii din staţiunea Felix. Ne-am cazat de cu grabă, şi am coborât să ne aşteptăm meniul de cină. Nu ştiam ce căpătăm, ştiam doar că meniul complet era 20 de lei, da’ se simţeau în aer arome fantasetice. Fantastice, mai ales după o zi întreagă de langoşi şi mici.

Ne-am aşezat la o masă gata pregătită cu tacâmurile şi farfuriile. Atmosfera era de sufragerie şi n-aveai cum să nu te simţi ca acasă. Colegu’ meu s-o cinstit cu o pălincă de bihor de la neamuri primită de proprietarul pensiunii, iar colegu’ n-o avut decât cuvinte de laudă.

Felu-ntâi o fo o ciorbă de legume cu cărniţă. Nu am identificat cărniţa din păcate şi spre ruşinea mea, dar combinaţia de legume era perfectă: bucăţele de gogoşari, varză, morcovi, păstăi şi chiar câteva foiţe de ceapă. Să nu uităm şi de feliuţele de ardei iute care te-ncălzeau de minune. Ciorba deci a fost genială şi după o zi de uscăciuni de talcioc a fost ca un cadou din ceriuri.

Felu’ doi o fo un clasic cartofi prăjiţi cu piept de pui la grătar. Niscaiva caşcaval ras peste şi o salată simplă de varză rasă. Ca la carte. Nimid foarte interesant. Ce a fost totuşi demn de menţionat la felul doi a fost oţetul pentru salată, un oţet de vin roşu cu un fir sănătos de busuioc în el, numa’ bun să facă varza aia grozavă.

Serviciile au fost foarte faine şi foarte personale, gazdele fiind uşor unele dintre cele mai ospitaliere persoane întâlnite de mine vreodată.