Antalya de Timişoara

Întotdeauna m-au amuzat numele pe care le au în mare parte shaormeriile. Poate ar trebui să facem o listă a lor. Cu siguranţă am face un tur prin Orient. 🙂

Astăzi m-am gândit să vă plimb prin Antalya. Antalya de Timişoara. Îşi permite oricine s-o viziteze şi nu cred că-i va părea rău. Nu e situată tocmai într-o zonă unde abundă acest gen de localuri, din contră, e situată chiar bine unde e, în Şagului, aşa cum după mintea mea, fiecare cartier ar trebui să aibă o shaormerie a lui.

Ca să ajungi în Antalya noastră, trebuie să cobori în subsolul clădirii care se află în diagonală cu Profi, în staţia lui 33 şi a expresurilor. După cele câteva scări banale, ţi se relevă un peisaj destul de familiar, pentru că această Antalya nu se abate de la stasul pe care îl au majoritatea localurilor fast food. Mirosul e şi el comun, doar cărniţa diferă puţin de ceea ce găseşti prin alte localuri. Are un gust mai bun, mai aromat. Maioneza deasemenea.

Pe scurt, mie îmi place shaorma de Antalya. Pentru cei interesaţi de preţuri acestea se prezintă cam aşa:

• shaorma mare la preţul de 11 lei
• shaorma mică la 8 lei
• kebab-ul mare la 8,5 lei
• kebab-ul mic la 7 lei
• pleskavica la 6,5 lei
• cartofi prăjiţi la 3,5 lei.

Mai nou Antalya s-a gândit să ne ofere şi shaorma la farfurie. Tot la 11 lei. Am încercat-o o dată, dar preferatul meu rămâne kebab-ul. Cu mult sos. Este ceva deosebit în modul în care se combină chifla cu restul ingredientelor.

Personalul de aici, în număr destul de mare în comparaţie cu localul care e micuţ şi faţă de alte localuri asemănătoare, nu face mutre dacă îndrăzneşti să ceri extra salată, cartofi sau sosuri, ceea ce pentru mine contează; nu pot să mănânc o shaorma seacă.

Nu prea am ce să spun de rău despre Antalya de Şagului, poate doar că mi-ar fi plăcut ca la prima vedere să fie puţin mai strălucitor totul şi că am fost tristă că s-a închis partea de după colţ a Antalyei unde se făcea o pizza la cuptor formidabilă şi mâncăruri gătite exact ca acasă.

Afiyet olsun!