În Queen’s Pub, puiul înfuriat nu-i chiar aşa de furios

Dacă eşti din Oradea, şi, să zicem, tocmai ai ieşit de la muncă şi ai chef de-un local fain, cu bere nefiltrată, şi mâncare numa’ pe gustu’ tău, atunci, am o veste bună: du-te-n Queen’s Music Pub. Situat pe Str. Primăriei, nr. 23, (ergo destul de aproape de Centru, pentru turişti), Queen’s Music Pub e unul dintre cele mai frecventate localuri de către orădeni şi nu numai. Dacă mai pui la socoteală faptul că are şi Happy Hour, şi reducerea-i de 20%, îţi vine instant cheful. 😉

Cum ziceam mai sus, ieşită după o zi de muncă, ajung în local pe la ora 6 şi ceva, la fix ca să prind Happy Hour. Localul e foarte mare, poţi să te şi rătăceşti dacă n-ai o hartă la îndemână (are şi jos, şi mai nou – şi la etaj mese), dar parcă tot e neîncăpător. Lumea deja era multă când am ajuns eu, se cam bat orădenii pe mese. Ajunge toată gaşca, şi hai să comandăm. Cum deja ştim în mare meniul (venim cel puţin o dată pe săptămână aici), nu ne mai rămâne decât s-apăsăm “butonul magic” – care e o invenţie fantastică, părerea mea. Le vibrează un picuţ pe ospătare, numa’ atâta cât să simtă că trăiesc şi că tre’ să apară la masa noastră! 😀

E mereu plin localul, deci e ceva de furcă la luat comenzile. Iau meniul meu obişnuit, şi-anume pui înfuriat, cu chipsuri de cartofi şi sos de usturoi, făcut la ei (în casă – era să zic) plus salată de varză (nu-ntrebaţi de ce). Porţia-i sănătoasă, chiar şi pentru o gurmandă ca mine, aşa că mereu trebuie să caut pe cineva cu care să împart hardughia.

Puiul e semi-iute, (pe gustul meu, pentru că mai pun eu iuţeală, dacă-i musai), iar chipsurile de cartofi sunt cele mai bune pe care le-am mâncat până acum. Nici prea uleioase, nici prea crocante, nu-ţi spargi dinţii în ele. Între timp, mai un buzz la ospătară, s-aducă şi refill la băuturi. Baiu’ e că, după ce ai comandat grosu’, vine mai rar pe la tine. Le-nţeleg, că-s tare ocupate, şi tre’ să fie atente-n zeci de părţi, dar când clientului îi e sete… nu-i bine să-l laşi multă vreme însetat.

Mai o glumă, mai un banc, mai un râset zgomotos de la masa vecină, şi ajungem la desert. Aleg, în premieră, să testez clătite cu castane. No, zis şi făcut. Buzz la tanti, dau comanda, care vine în aprox. 15 minute. Cu un bol cu piure de castane, ornat, fain, o minunăţie, da’ nu ce-am comandat! O rog frumos să-mi schimbe şi ea, spăşită, revine în 10 minute cu comanda potrivită.

Acuma, cred c-am lăcomit degeaba, pentru că pe la jumătatea porţiei (şi asta, uriaşă), mi-am dat seama că poate mergea mai bine altceva. Nu prea aveau gust a nimic clătitele astea, şi când îi tot auzeam pe colegii de masă care lăudau clătitele cu brânză şi sos de vanilie, mai că mi-a venit să trec peste toată tevatura cum că nu suport vanilia şi să iau, declarându-mă învinsă, o gură de la ei.

La final, înc-un buzz, să ne facă nota. Apare domniţa după cinci minute cu ditamai pergamentul (ah, uitasem să precizez: eram vreo 8, şi-am stat până pe la 11 seara), şi cu opţiunea de-a plăti cu cardul (pe care o apreciez peste poate). Aşa că: mâncat bine, băut bine, la final, să şi plătim!

• una bucată porţie de pui înfuriat: 13,9 lei
• chipsuri de cartofi: 5,9 lei
• vin alb de Jidvei, demisec: 34,9 lei sau 3,9 lei la pahar.

Preţuri foarte bune, zic.

Cât despre atmosferă: e aia tipică, de pub. Gălăgie de care-ţi place, muzică faină (rock din ăla vechi), sunet de ciocnit de pahare, mai oleacă de maghiară, un strop de coreeană, ba’ câteodată şi franceză – cum să nu-ţi placă în Queen’s?

Ah, unde mai pui la socoteală faptul că au şi loc special pentru copii, unde poţi să-i laşi să se joace, în timp ce mami şi tati se-ndoapă cu bunătăţi! 😉