Eleganța unei cine-spectacol la Restaurant Privo

Ca să vă introduc în mediu pot să vă spun atât: sunt mamă… de aceea escapadele noastre sunt destul de rare. Dar atunci când au loc se întâmplă în locuri minunate. Târgul nostru este mic, dar asta nu înseamnă că nu e plin de minuni. Și una din aceste minuni este Privo, un all in one : hotel, restaurant , bar, enoteca , terasă.

Vă spun drept, dacă ar fi să mă mai mărit odată, cu siguranță aș alege acest restaurant pentru petrecere.

Restaurantul PRIVO este situat într-o zonă liniștită a orașului, aproape de centru și este o îmbinare de stiluri. Chiar dacă aduce în sine un aer minimalist în nuanțe foarte ”cuminți” este foarte elegant și mai ales primitor. Iar acest aer cald îl dă și atenția la detalii. De exmplu, pe fiecare masă se găsesc mici gerbere roz care dau acea pată de culoare care transmite o senzație de prospețime și energie în tot restaurantul.

Așa că într-o zi de marți am decis să fugim vreo câteva ore de acasă și însoțită de soțul din dotare – cel mai dur critic culinar din familie – ne-am prezentat la Privo.

Încă de la intrare am fost primiți de zâmbetele celor care parcă ne așteptau. Poate că era doar începutul serii și încă agitația nu era în toi, dar e un sentiment minunat să fii întâmpinat de oameni calzi.

Până să ne așezăm la masă ne-a luat în primire Marius, sommelier-ul casei. Ei, și aici vreau să-l laud puțin deoarece ne-a făcut să ne simțim ca acasă. Ne-a spus povești despre vinuri, despre meniu, ne-a făcut turul cramei și enotecii… a fost ceva de genul Dinner and a show, iar show-ul a fost dat de Marius.

Vreau să vă spun că soțul meu nu este băutor de vinuri, dar după poveștile lui Marius a acceptat să încerce vreo 3 soiuri și a fost profund impresionat.

Până noi am vizitat enoteca pe masă au apărut niște mici atenții din partea casei… bineînțeles lângă vinul mult lăudat. Și DA am devenit fan al acestui Prosecco.

Au venit si meniurile – erau 2 – de băuturi și main dish. În cel de băuturi nu ne-am prea uitat deoarece îl aveam pe Marius, dar am început să punem întrebări referitor la meniu. Aici trebuie să recunosc că îmi place câteodată să-i pun în dificultate pe ospătari punând întrebări despre ingrediente și modul de preparare, recomandări și preferințe. Ca și un copil răsfățat am primit răspunsuri la toate întrebările mele de la echipa perfectă: ospătar și sommelier.

Ne-am decis relativ repede asupra supelor. Eu sunt un mare fan al supelor cremă și le pregătesc cu drag și acasă, de aceea cred că am vrut puțin să compar. Oare ce-a fost în mintea mea??

Oricum alegerile nostre au fost supa franțuzească de ceapă și crema de ciuperci. Timpul de așteptare a fost umplut cu un minunat unt aromatizat (tot din partea casei) servit alături de diferite feluri de paine.

Prosecco, unt aromatizat – un deliciu.

Crema de ciuperci a fost ca un mousse, care se sparge în gură la atingerea papilelor gustative. O combinație ideală între mai multe ciuperci, ale căror arome s-au simțit individual. Spuma de lapte a fost ca cireașa de pe tort.

Supa franțuzească de ceapă e altă poveste: ceapa caramelizată, dulce, aromată, perfect echilibrată cu branza Gruyère – e acel fel de mâncare care te face să simți și ultima suflarea a iernii.

La main course am servit o Dorada regală cu sparanghel la grătar și Cotlete de berbecuț Noua Zeelanda cu un side dish de cartofi cu rozmarin.

O nebunie de arome… Dorada cu sparanghelul gătit perfect și sosul de salsa cu coriandru au fost exact pe gustul meu. Si totul s-a completat cu un vin slab acidulat (bineînțeles recomandat de Marius) care a balansat perfect cu aciditatea peștelui dat de lime.

Ei și când vine vorba de Cotletele de berbecuț, pot să vă spun doar ce s-a auzit din gura consortului: bestial, perfect, minunat… și asta la fiecare îmbucătură.

Nu m-am putut abține și am atacat farfuria soțului care mi-a aruncat o privire de câine hămesit. Carnea ți se topea în gură, iar cartofii de vis. Vreau să vă spun că am făcut săpaturi și am aflat ce fel de cartofi folosesc și care este tehnica, așa că voi încerca și eu acasă.

Cu toate că restaurantul a început să se anime, ne-am simțit bin în continuare și nu am fost deloc neglijați. Imediat după ce am savurat și ultima îmbucătură din doradă a venit meniul de desert. Câteva preparate foarte frumos descrise și prezentate,  suficient ca să îți lase gura apă.

Eu am servit un Crème brulee cu mure iar domnul soț un mousse de ciocolată black and white.

Deserturile au fost minunate și departe de mine critica, dar un plating mai bun ar fi ridicat valoarea lor.

În final cafeaua Richard de un rafinament incomparabil – o adevărată încântare pentru iubitorii de cafea – a fost încheierea perfectă a acestui festin.

Vă lăs mai jos câteva detalii legate de prețuri ca să vedeți si voi cam cât costă o cină într-un astfel de restaurant. Pot doar să vă recomand din suflet să le treceți pragul.

• supa franțuzească de ceapă – 19 lei
• crema de ciuperci – 21 lei
• dorada regală – 36 lei
• cotletele de berbecuț cu cartofi cu rozmarin – 86 lei
• Crème brulee cu mure – 16 lei
• mousse de ciocolată – 14 lei

Mă voi întorce la Privo și atunci voi veni cu noi impresii, cine știe!? Poate chiar despre o degustare de vinuri.

***

Cât despre mine, pot să vă spun că îmi place să mănânc. Și îmi place mâncarea bună… de aceea câteodată o și gătesc. Sugar Tootsie, personajul asumat în campania Bun Simț la Farfurie, este născută din zahăr și crescută în târg, cu o pasiune nebună ce mă îndeamnă să gătesc și să pozez la mine în bucătărie. De aceea promit ca review-urile mele să fie adevărate și foarte delicioase.