Cu ocazia unui drum între Cluj și Baia Mare, m-a prins foamea prin Gherla. Oraș faimos, nu neapărat pentru restaurante. Ei bine, chiar la intrare în oraș, pe ceea ce zilele următoare aveam să aflu că e centura de ocolire a Gherlei, m-am oprit de-un prânz la un restaurant numit Etrusco.
Chiar de la intrare mi s-a părut puțin cam prea pompos. Pentru centura unui oraș mic brand-uit de o închisoare, era ciudat să vezi o pensiune/hotel mare cu coloane romane, foișoare și o terasă cu pereți pictați cu fresce romane. Mai ales că în ureche te îmbia o delicată muzică de genu DJ Project.
Înfometat fiind, am refuzat să mai mișc mașina din parcare. M-am așezat așadar pe terasă și mi-am comandat niște paste. Nu știam ce comandasem însă, pastele aveau nume din alea complicate în italiană. Chelnerul m-a anunțat durata așteptării: 15 minute. Eu unu eram împăcat cu sfertul ăsta de oră, mai ales pentru că îmi dădea și mie niște răgaz să abuzez de conexiunea la internet.
După 10 minute (nu 15, nu 20) m-am trezit sub nas cu o porție sănătoasă de paste cu sos de roșii și kaizer. Excelent: portie suficientă, arome faine – puțin picant de la niște chilli și piper, puțin dulce de la pulpa de roșii, cu bucățele de kaizer afumat. Cel mai încântat am fost însă de bolul separat cu parmezan ras. Parmezan autentic, nu cașcaval afumat și uscat.
Ca și preț, o porție bună de paste – 13 lei, o cafea și o apă plată 6 lei, total 19 lei. Acceptabil – nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Ca și concluzie, localul merită pentru mâncare, servire și preț, dar nu l-aș recomanda pentru atmosfera puțin cam prea chicioasă.
Nici un comentariu