Cum poate un chelner să-ți schimbe părerea despre un restaurant

Nu știu dacă am ales eu seara greșită să merg la Antinori, sau dacă personalul avea o zi proastă, dar cred că am îmbătrânit un an în seara aia la cât de tare m-a stresat chelnerița. Se poate să nu fiți de acord cu mine și să-mi spuneți că exagerez, dar stați să vă povestesc toată întâmplarea. În mijlocul săptămânii, într-o seară pe la 8 ni s-a făcut poftă de paste. Cum încă era cald am zis să nu mergem prea departe de casă și să găsim un loc drăguț cu aer condiționat.

Așa am ajuns la Casa Antinori, un loc în care am mai fost și am mâncat bine de fiecare dată… până acum.

Am regăsit același decor plăcut, cu atmosferă caldă, spațios și suficient de aerisit. Ne-am așezat lângă geam pentru că ne-a atras ghiveciul cu chilli care trona maiestuos pe masa respectivă.

Am primit meniurile de la ospătărița noastră dragă și ne-a întrebat dacă poate să ne aducă ceva de băut. Am cerut câteva momente să aruncăm un ochi peste meniu. Recunosc că poate am fost puțin indecise, dar am glumit, i-am zâmbit frumos și ne-am cerut scuze pentru că am întârziat cu comanda. Ni s-a răspuns cu un zâmbet, unul forțat în spatele căruia puteam să aud comentariile  și prejudecățiile cu care am fost privite. Nu e ok!

Seară de paste la Casa Antinori

Am trecut peste și am încercat să punem câteva întrebări legate de meniu. S-a cerut o recomandare pentru niște paste în sos alb. A stat pe gânduri, s-a uitat lung în meniu și până la urmă ne-a spus care sunt apreciate de clienți. Am crezut-o pe cuvant și le-am comandat, era vorba despre o porție de tortellini panna prosciutto e funghi. Pe lângă recomandarea făcută am luat și o supă cremă de roșii, o porție de penne Sorentina și una de penne cu sos arabiatta.

Nu știu cât timp a trecut până a adus mâncarea însă știu să vă spun cât de dezamăgite am fost de ea. Să începem cu poția comandată de mine, adica cu penne Sorentina. Nimic foarte sofisticat, era vorba despre sos cu roșii proaspete cu mozzarela și decorate cu busuioc. Sosul a fost bun, însă m-a deranjat că au lasat mijocul verde din roșie, care are o consistență mai dură, nu dă bine la aspect și nici nu poți spune că îmbogățește gustul. Mai mult, mozzarela era extrem de puțină și pastele nu foarte gustoase.

Porția de penne arabiatta a fost extrem de picantă, se poate ca adevărații iubitori de iute să o aprecieze, însă în cazul nostru domnișoara care o comandase a lăcrimat puțin, s-a chinuit cu o jumătate de porție după care s-a declarat învinsă.

Cât despre  tortellini panna prosciutto e funghi pot să vă spun că au semănat cu niște paste făcute de un amator care a aruncat niște bucăți grosolane de șuncă ieftină, niște ciuperci din conservă, a pus smântănă și le-a servit la preț de restaurant. Șunca avea consistență și gust aproape de un parizer, bucățile mult prea mari, nici nu am destule cuvinte, vă las o poză, poate vă transmite puțin din experiență.

O ospătăriță într-o zi proastă

Dincolo de mâncare mai era și domnișoara care ne servea, draga de ea! Ne-a întrebat circa de 5 ori dacă vrem desert, într-un final am acceptat să ne aducă meniul să ne uităm la deserturi. A venit  și ne-a anunțată că față de ce este în meniu mai au și găluște cu prune și prăjitură cu nuci. Am întrebat dacă sunt de post, că doar eram în post și era vorba de prune și nuci, părea plauzibil. Am primit o privire lungă, niște ochi aruncați peste cap și un răspuns: ”Nu! Cum să fie de post!?”. Ne cerem scuze că am îndrăznit să ne gândim la o asemenea aberație.

Uneori insistența ospătarilor e chiar pură amabilitate, dar când ești întrebat de o grămadă de ori dacă mai servești ceva devine agasant. Să ne înțelegem, restaurantul era mai mult gol decât plin, nu cred că țineam oamenii la ușă pentru că stăteam la povești.

După ce am refuzat să comandăm desert am fost întrebate dacă mai dorim ceva de băut, am mulțumit și am refuzat. Moment în care ni s-au luat paharele din față și am fost întrebate dacă face nota. Mai avea puțin și ne poftea la ușă. Pentru mine cina cu prietenele e un moment de relaxare, dar de data aceasta am plecat mai mult stresată și frustrată că am dat o grămadă de bani pe o cină care nu ne-a satisfăcut deloc. Prețurile au fost după cum urmează:

• limonadă – 10 lei;
• fresh – 12 lei;
• apă plată – 5 lei;
• tortellini panna prosciutto e funghi – 30 lei;
• penne Sorentina – 26 lei;
• penne cu sos arabiatta – 22 lei.

Îmi pare rău că un resturant așa de apreciat, despre care și alți editori au avut doar cuvinte de laudă a decăzut atât de mult. Să nu fi ajuns noi în seara potrivită?

Ai fost și tu recent la Casa Antinori? Povestește-ne despre experiența ta, poate vom descoperi dacă întâmplarea noastră a fost sau nu un caz izolat.