Am încercat să fac o tradiție în ultimii ani și să plec din țară de ziua mea. De fiecare dată am ajuns la conluzia că iarna nu e o perioadă foarte bună pentru a călători în țări unde e mai frig decât la noi și că toate peisajele merită revăzute în perioadele mai însorite. Un singur lucru însă rămâne neschimbat la orice destinație turistică, indiferent de vreme – mâncarea. Vara, toamna sau iarna, dacă mâncarea e bună, e bună oricând și la orice oră :).
Prima încercare – mâncare tradițională cehă (așa nu) la Restaurantul era Švejk U Zeleného Stromu
Prima zi în Praga a fost o dezamăgire majoră pentru mine, deși am citit câteva recomandări înainte de a ajunge acolo. Rupți de oboseala și lihniți de foame am ales un local random, aproape de centrul vechi, cu mâncare tradițională cică. Am intrat, ne-am așezat pe terasa încălzită de afară, așteptând cu o sete grozavă de bere. Restaurantul era Švejk U Zeleného Stromu și avea doar câțiva clienți și aceea turiști ca noi. A venit băiatul pentru comandă destul de repede. Pentru început am cerut berea casei, până să ne hotărâm pentru papa. Sărind peste faptul că mi-a cerut să confirm că sunt majoră, înainte să primim berea, pe toate mesele aveam covrigi. Am ronțăit toți 3 dint-unul, de foame, și am renunțat la ei de frică să nu rămânem fără dinți cumva. Încă nu știam că la final urma să plătim pentru toți covrigii agățați pe masa noastră. Țeapa nr. 1 i-aș spune eu.
Țeapa nr. 2 pentru mine a fost o rață în sos de bere, uscată și înecăcioasă cu foarte muuuult chimen. Nu au fost pe gustul meu nici găluștele lor tradiționale, dumplings, și am încercat să le evit după aia. Noroc de varza roșie care a fost foarte bună. Dar cu aia nu trebuie să fii mare bucătar să nu dai greș.
Prietenii mei și-au luat în schimb gulaș tradițional și ceva ciolan considerat specialitatea casei, pregăti le fel în sos de bere. Alegerea lor a fost acceptabilă. Exceptând faptul că ospătarul a scăpat jos primul ciolan și pritenul meu a așteptat să-i pregătească altul.
A doua încercare – mâncare tradițională cehă (așa da) la Vinohradský Parlament Restaurant
Am fost cazați destul de departe de centru și toate obiectivele turistice și am ales să avem mic dejun inclus, așa că tot ce urmează este doar despre cină sau prânz. A doua zi am mers la sigur, după recomandări și recenzii, în căutarea bunului simț în farfuriile cehe. Am găsit un local foarte micuț și cozy, cu un design minimalist.
Acolo am mâncat cel mai bun tartar de vită din viața mea, pe care l-am primit pe un suport din os. Ciorba de văcuță cu sfeclă roșie și verdeață prospătă a fost tratamentul cel mai bun pentru frigul de afară.
Și pentru că nu mai văzusem pește în alte locații, nu am putut să nu încerc și crapul lor mărinat pe care l-am găsit în meniu. Adevărul e că citisem undeva de el și am mers acolo să îl încercăm. Nu a lipsit nici berea, am primit 3 feluri diferite de bere, fiecare mulțumit de alegerea lui.
Următoarea descoperire, a fost Kuladja. Am citit despre această supă cremoasă în mai multe articole și îmi doream din tot stomacul meu să o încerc. Întrucât Imperial Cafe, unde se găsește cea mai delicioasă Kulajda, era închis pentru renovare, am ales un restaurant fancy – Vinohradský Parlament Restaurant. Locația era destul de nonconformistă, cu vaci, găini și pești în tavan(pe bune). Dar destul de primitoare și încăpătoare. Ospătarii erau binevoitori și amabili în același timp, doar că pâna la ora 15:00 serveau doar meniul zilei. Așa că ne-am întors mai târziu pentru supa noastră.
Dup prânz localul era mult mai liber iar comanda noastră a ajuns foarte rapid. Din păcate varianta pe care am ales-o a fost mult prea dulce pentru gustul meu și nu am reușit să o savurez. Prietenii mei însă au rămas foarte impresionați de gustul cartofilor copți, cu ciuperci și oul poșat. Eu mi-am promis că mă întorc în Praga pentru această supă, varianta nu atât de dulce. Am plătit pentru supă aproximativ 8 euro, un preț poate puțin cam mare pentru o supă, dar merită să încerci măcar o dată.
Burgerii de la Dish fine burger bistro – de neratat
Poate că știți, poate că nu, prietena mea e un adevărat investigator al burgerilor. Primul indiciu că burgerul poate fi bun ,e chifla, apoi întrebarea ospătarului „cum vreți să fie carnea?”. Așa am ajuns noi la DISH fine burger bistro și ne-am lăsat de-a dreptul cuceriți.
Nu aveau locuri la masă așa că am acceptat să ne așezăm undeva la intrare, la un fel de bar improvizat. Aveam nevoie de rezervare ca să putem avea o masă pentru oameni normali, dar am avut noroc că am găsit și acolo locuri. Fiecare am mâncat câte un burger pe cinste cu niște cartofi cu usturoi și pătrunjel, care se topeau în gură. Timpul de așteptare a fots rezonabil chiar, ținând cont că toate mesele erau ocupate.
Am ales 3 burgeri din meniu: Savory, Chilli Shack și Pepper, fiecare mulțumit de alegerea lui. Toți 3 burgerii au avut combinații foarte faine de ingrediente de calitate. Chiflelel erau puțin diferite, în funcție de model, carnea medie, așa cum am specificat, și foarte suculent. Ultimile două au fost destul de picante, cât pentru amatori. Eu am avut ceva sos de maioneză cu aromă de afumătură, demențial de bun, nici nu se compară cu sosul tradiâional de maioneză. Prețurile la un burger sunt exact ca la noi, în jur de 10 euro, dar experiența e unică. Am plecat de acolo cu pailele gustative fericite și burțile pline, pregătiți de întoarcerea acasă.
Nici un comentariu