Restaurantul Dante. Prânz divin, sau ce?

Restaurant Dante
Timișoara

După ce i-am pus coarne Thaliei şi prin oraş începuse să umble vorba că sunt subiectiv, într-un final am hotărât sa dărâm mitul cum că aş fi făcut blat cu concurenţa. De atunci am mers la Restaurant Dante (str. Ion Ionescu de la Brad, nr. 1) de cel puţin 10 ori, pentru a mă auto-convinge că nu am criticat prea aspru Thalia, pentru confortul moral că am făcut alegerea potrivită şi pentru a (le) găsi cât mai multe puncte slabe. În legătură cu mâncarea am ales să scriu despre două zile/meniuri diferite, dar vă asigur că nu au fost alese pe sprânceană, ci inopinat.

Ziua 1

În prima zi a recenziei am avut de ales între Supă-cremă de ciuperci cu crutoane sau Ciorbă de cartofi. Fiind un împătimit al ciupercilor, am ales fără să clipesc supa-cremă. Felul al doilea consta în Varză călită cu costiţă. Imediat după ce ni se ia comanda soseşte şi supa, care, cu mâna pe inimă şi botu-n farfurie, vă mărturisesc că a fost excelentă. Se simţea gustul proaspăt de champignoane, căci doar acelea le-am recunoscut. Atunci când vorbim de ciuperci, sunt de părere că ar trebui să fie expresive în primul rând ca formă, dar în special ca gust.

Deşi mă aşteptam ca supa să devină cremă prin “înfăinare”, acest agent de îngroşare nu şi-a făcut simţită prezenta, decât pentru a linişti apele, smântâna fiind de fapt cea care făcea bişniţă cu “grosul”. Am mâncat o dată la Dante supă-cremă de conopidă, iar atunci crutoanele erau frecate cu usturoi. Dacă erau şi acum ar fi fost “cireaşa de pe tort”, însă aşa au rămas doar nişte crutoane pierdute în anonimat pe frontul de luptă. Am gustat şi din ciorba de cartofi (preparată a la grec) şi cred că ar fi fost o alegere cel puţin la fel de bună, dar că de fiecare dată câştig de cauză ar fi avut ciupercile.

Meniul zilei: Supa-crema de ciuperci la Restaurant Dante din Timisoara

Varza călită a fost bună, dar nu a impresionat cu nimic, deci nu ar fi prea multe de spus. E doar o mâncare care nu prea mai are cum să surprindă în zilele noastre. Ce mi-a plăcut însă foarte mult a fost costiţa prăjită pe grătar, care putea foarte bine să fie aleasă drept imagine a mezelurilor de tip slim-fit dintr-un hip(s)ter-market: “mai puţină grăsime, mai multă carne”.

Meniul zilei: Varza Calita la Restaurant Dante din Timisoara

La desert am primit un fel de găluşcă cu brânză aplatizată. Deloc rea, dar puţin cam seacă.

Meniul zilei: Galuste cu branza la Restaurant Dante in Timisoara

Ziua 2

A doua oară când am decis să fac pe CTC-istul am ales Ciorbă de fasole boabe, iar ca fel secundar, trebuia să mă decid între ceva cartofi cu altceva (nu am notat exact ce era) şi mâncare de dovlecel. Am ales acei cartofi.

Ciorba de fasole a fost de un gust ce doar prin casele ţărăneşti îl mai poţi întâlni. Pătrunjel, leuştean, mărar de-o prospeţime juvenilă şi o aromă rar întâlnită prin meniurile zilei, legume care au oferit consistenţa şi gustul ideal, afumătură venită sa completeze un “line-up” perfect: aceştia au fost artiştii care au făcut ca acea ciorba de fasole sa stea pe un piedestal şi să fie un exemplu de “aşa da!”.

Meniul zilei: Ciorba de fasole la Restaurant Dante in Timisoara

Soseşte şi al doilea fel, însă pesemne că ospătăriţa a uitat să-şi ia lecitina, căci a uitat să noteze în carneţel ce comandasem şi a adus o porţie greşită. Şi pentru că era şi zi de recenzie, am făcut schimb de “acţibilde”, cu un coleg şi am dat cartofii care-i mai încercasem cândva, pe o mâncare de dovlecel cu cârnăciori prăjiţi. Foarte asemănătoare la gust cu ce face maică-mea acasă, mâncarea de dovlecel a fost ok, cimbrul fiind încă o dată condimentul potrivit în farfuria potrivită. Se prea poate însă să fi simţit ceva mai multă faină decât era cazul. Poate mi s-a părut, dar nu cred. Acel tip de cârnăciori nu e chiar preferatul meu, însă nu mă dezic de el. La fel ca şi dovlecelul, au fost doar ok. Mă aşteptam ca această mâncare să facă măcar o glumă, sau cel puţin să-mi povestească ceva, însă nu a schiţat niciun gest, preferând tot timpul sa stea timidă în farfuria ei şi sa aplaude ciorba de fasole.

Meniul zilei: Mancare de dovlecel si carnati prajiti la Restaurant Dante in Timisoara

Desertul a venit sub forma unei negrese deloc voluptoase, dar numai bună încât să-ţi asigure minimul necesar de dulce. Din păcate nu cred că voi mai manca o negresă foarte bună în curând şi asta datorită mamei lui Infidel, care a stabilit un etalon al negreselor. Un etalon foarte rigid de altfel.

Meniul zilei: Negresa la Restaurant Dante in Timisoara

Dacă în prima zi a recenziei timpul de aşteptare a fost scurt, a doua oară prânzul a durat mai mult de 80 de minute, iar asta din cauză că nu a fost gata mâncarea la timp. În condiţiile în care pauza corporaţiilor nu prea depăşeşte o oră, iar meniul zilei nu mai e demult un moft, Dante primeşte o bulină neagră pentru că din când în când ne face să întârziem la serviciu, lucru cu care, mai în glumă mai în serios, nu sunt de acord.

A doua bulină neagră o primesc ospătăriţele pentru că nu-şi notează niciodată şi mai încurcă din când în când comenzile. Asta mă face să pierd şi mai mult timp, dar mai mult decât atât mă face să-mi pierd parţial pofta şi răbdările. Iar răbdările mele nu sunt de prăjit!

Şi înainte să le dau notele de trecere, ar mai fi ceva de reproşat: faptul că de fiecare dată trebuie să cer smântână şi ardei iute, deşi acestea sunt din partea casei. Am înţeles de la ei că nu-l mai oferă implicit la fiecare masă, pentru că de multe ori nu se consumă, însă cred că e de datoria ospătarului să te întrebe, nu să-l iei tu pe el la întrebări.

În rest despre Dante, numai de bine: mâncarea se simte că e proaspătă, ciorbele nu sunt zeamă goală, nu se zgârcesc la legume, iar asta le face foarte gustoase. De asemenea, felul doi e în cel mai rău caz, doar bun (ce compliment dom’le). Ca şi desert, o singură dată pot spune că nu l-am păpat (ceva plăcintă cu brânză foarte lipsită de gust), în rest e exact ce trebuie după cele două feluri principale.

Spre deosebire de Thalia, localul este foarte ok, este curat şi cel mai important este că nu găseşti farfurii murdare pe masă când te aşezi. Conştient că mă repet, tot spre deosebire de Thalia (dar şi alte restaurante) fetele care servesc sunt destul de entuziaste şi dau dovadă de bun-simţ. Muzica mă deranjează puţin, dar asta pentru că nu sunt adeptul Kiss TV sau cum s-o chema.

Meniul zilei costă 15 lei, iar de obicei ai de ales între două feluri de supă/ciorbă. De asemenea, câte două opţiuni pentru felul al doilea, ardei, smântână, desert şi apă sau bere la alegere. Recomand cu căldură berea lor rece la pahar (nu ştiu exact ce marcă e). Cred că e preţul corect pentru un “meniul zilei”, preţ care ar trebui adoptat şi de alţi “practicanţi” care se zgârcesc mai ceva ca baba cu ouăle când vine vorba de raportul calitate/cantitate/preţ.

Nu ştiu dacă restaurantul Dante face cinste numelui pe care îl poartă, dar cu siguranţă i-a făcut cinste stomacului meu. Personal consider că e indiscutabil un restaurant în care merită să iei prânzul cel puţin o dată.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

[…] 3-4 localuri. După ce în prealabil am consultat meniurile propuse de restaurantele Thalia şi Dante l-am ales pe primul, oferta lor de 14.5 lei pentru meniul zilei fiind mai mult decât […]

[…] întru suferință Gură Mare au coborât treptele infernului pentru a gusta din bucatele raiului. Dante, ți-a plăcut asta, […]

Comentarii

Veveriţa Mâncăcioasă

27 September 2011 at 17:18

Oricat de subiectiva o sa par acum, nu ma pot abtine: nu mi se pare deloc pretul corect 15 lei pentru un meniu (sau doua) care nu contine nici macar o bucata de carne ca lumea, macra (adica nu tocatura, nu costita, nu oase, nu zgarciuri).
Supa-crema de ciuperci pare apetisanta si crutoanele frecate cu usturoi sunt o idee demna de luat in seama si pentru acasa. 🙂
E mai elegant decat la Thalia (dupa farfurii, tacamuri si naproanele de sub ele), sunt de acord.

    El Vis Prânzlea

    27 September 2011 at 19:12

    In primul rand trebuie sa te gândești la absolut tot ce conține meniul, mai ales ca ai doua feluri principale la alegere (da știu, la thalia sunt 100, însă nu lua băutura și smântâna în considerare). Cat despre carne, dacă ma pun în postura de cititor îți dau perfecta dreptate, însă crede-ma ca din toți colegii mei, nimeni nu a plecat de la Dante vreodată fără sa fie ghiftuit. Dupa cele doua feluri de cărnuri prezentate mai sus nu m-am omorât niciodată, însă decât ceafa sau alte chestii mult mai apreciate de majoritatea, le prefer pe cele 2, fiindcă din păcate sunt cam mofturos (și nu-s ironic). Ideea e ca întotdeauna este ceva cu carne. Departe mi-e gândul de a te provoca, însă de ce mereu trebuie sa existe la romani aceasta meteahnă a cărnii?

    El Vis Prânzlea

    28 September 2011 at 16:38

    uite aici mancare de la dante pentru toate gusturile: http://s4.postimage.org/gwvjmxmi3/1315824237576.jpg asta am mancat recent. délicieux!

    Infidel Gastro

    28 September 2011 at 16:50

    Tocană măcelărească cu mămăliguţă? 🙂

Veveriţa Mâncăcioasă

28 September 2011 at 6:52

In primul rand, mie nu-mi plac generalizarile de tipul “romanii”. Mai sus mi-am spus doar parerea personala de om NEvegetarian si care nu apreciaza grasimile si tocaturile si nu am pretins niciodata ca vorbesc in numele celor 18 mil de romani (cau cati or mai fi ramas in tara). Mi s-ar fi parut normal ca macar la unul dintre cele 4 meniuri (2 x 2 zile) sa existe un piept de pui la gratar sau un snitzel de ceva avand in vedere pretul. Si poate si altor cititori / mancaciosi. Atat.
E-adevarat, la Thalia nu se ofera smantana si bere gratis, e o bila alba, recunosc.

El Vis Prânzlea

28 September 2011 at 11:11

daca citesti atenta nu am spus concret in ce constau celalalte optiuni, deci nu stiu de unde ai tras concluziile ca nu era destula carne in cele 4 meniuri. eu am notat doar ce am mancat eu. poate acei cartofi erau cu snitel de porc. iar mie nu prea imi place snitelul de porc. si ti-am zis ca nu vreau sa te provoc, de ce te ataci asa? romanii chiar au o problema cu carnea, dar in special cu painea.

Veveriţa Mâncăcioasă

29 September 2011 at 9:31

Eu as zice ca Elvis are o problema cu generalizarile de tipul “romanii” dar m-as repeta inutil.
Hai ca e amuzant! Tu te declari pretentios dar iti place sa mananci grasime sub forma de bacon si grasime cu alte resturi tocate impreuna sub forma de carnaciori dar eu (da, ma simt vizata) am o problema cu carnea. Si cu painea. Pai, decat o problema cu grasimea care conduce la colesterol care rezulta in aparitia ingrosarii arterelor si, in ultima instanta, la infarct, prefer problema cu carnea (macra).

    El Vis Prânzlea

    29 September 2011 at 10:49

    Chiar vorbeam ieri cu Infidel despre tochitura aia si ii spuneam ca a fost foarte gustoasa, insa nu am mancat toate carnurile alea, lasand in farfurie cam tot ce continea “albeţe”, inclusiv carnaciorii. De la “bacon” (caci corespondentul din romana nu e cool enough) am mancat doar partea rosie.
    Oricum nu trebuie sa ma justific. Eu ma refeream ca se face prea mare caz in lipsa carnii din cadrul unui meniu. Daca nu era tochitura aia ma multumeam si cu morcovi cruzi, atata timp cat imi picau bine. Si ca sa nu zici ca sunt fals: da, prefer carnea (macra de cele mai multe ori) in schimbul morcovilor, dar in lipsa ei nu fac atata caz. Pentru ca in functie de situatie la fel de bine imi pica un gulas, cum imi pica si mancarea vegetariana de la indian sau o salata de naut de la Falafel King. Si hai sa fim seriosi: cat de sanatoasa poate fi carnea de orice fel din 95% (sa zicem) din restaurante, in conditiile in care animalele sunt cum sunt crescute? Stiu ca la Taverna greceasca din Badea Cartan se cumpara carne de vita neo-zeelandeza cu 300 de lei kilogramul tocmai pe principiul sanatatii carnii. Asta ca o recomandare. De asemenea recomand: http://molempire.com/2011/09/22/6-movies-that-could-change-the-way-you-think-about-food/
    Încheind da-mi voie sa te corectez: e “El Vis”, nu “Elvis”. Thank you, thank you very much!

El Vis Prânzlea

6 October 2011 at 10:14

ieri am mancat la dante cea mai proasta ciorba a lor de pana acum. a fost o ciorba de periosoare foarte slaba la gust, s-au cam zgarcit cu zarzavatu’. perisoarele au fost cel putin ciudate. carnea parea cam nefiarta.

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul