Cu ocazia zilei de 1 decembrie, când nu aveam chef de stat în casă şi cineva trebuia să exerseze condusul, am poposit la pensiunea/ restaurantul Moteleţul aflat pe drumul dintre Timişoara şi Moşniţa. Auzisem de ceva timp că domnii şi doamnele de acolo pregătesc un şniţel gigant de te lingi pe degete. De fapt, doar asta ne interesa, partea de cazare ieşind din calcul. Totuşi, din ce am văzut la faţa locului, motelul pare destul de ok şi are în faţă o parcare suficient de mare ca un teren de tenis. Poate e o idee pentru cei care vin în Timişoara cu diferite treburi.
Zis şi făcut, am aterizat la localul care nu e chiar uşor de observat dacă vii dinspre Timişoara, nefiind amplasat pe marginea şoselei principale, ci cumva retras, gen linia a doua, unde ne-a întâmpinat o atmosferă prietenoasă, curăţenie pe şi sub mese, şi un televizor dat pe Etno (cred). Mergea, având în vedere specificul zilei în cauză. Mesele şi scaunele sunt din lemn, stilul rustic, iar pe pereţi sunt pictate nişte flori şi alte imagini vegetale, totul fiind destul de drăguţ.
După consultarea meniului care e destul de bogat, ne-am comandat câte un şniţel de porc gigant cu garnitură de cartofi prăjiţi pentru mine şi piure pentru el. Ca fapt divers, pe lângă meniul zilei întâlnit peste tot, acesta conţinea pizza. Problema era însă că din păcate, nu se prepara zilnic aşa că noi am mers pe opţiunile mai sus menţionate.
Am mai avut pe lângă şi două salate din castraveţi muraţi, cornichon şi varză murată.
Meniul cu şniţel gigant costă în jur de 25 lei şi include pâinea. Un mujdei costă 2 lei, berea 5 lei, sucul 4 lei, ceaiul 2 lei şi, la final, două porţii de clătite cu Finetti (nu-mi mai amintesc cât au fost, cred că 5 sau 6 lei porţia).
Mâncare a venit destul de repede pentru că nu erau decât vreo două mese ocupate în afară de a noastră, şi a fost foarte bună, porţiile fiind uriaşe. În afară de faptul că nici şniţelul şi nici cartofii prăjiţi nu aveau sare, totul a fost ok, ingredientele erau proaspete şi mâncarea era gătită bine.
Am apreciat în mod deosebit salata asortată şi mujdeiul. Bineînţeles, am ajuns cu greu la partea de desert, dar ulterior ne-am felicitat că l-am comandat şi pe acesta. Clătitele au fost foarte bune, cu suficientă umplutură, moi de se topeau în gură. Nu am apreciat în mod deosebit frişca pentru că nu sunt amatoare de aşa ceva, însă şi aia a fost ok.
Per total, un local decent cu mâncare bună, de încercat pentru cei care sunt în tranzit de la / spre Timişoara sau pentru cei care vor să iasă puţin din oraş.
Un pranz bun cu piept de rața la Restaurant Casa del Sole | FoodCrew
[…] părerea mea a fost cam groasă supa cremă, dar atât aș avea de obiectat. În rest se simțea perfect gustul de ciuperci, foarte bine […]
Nici un comentariu