Cocoșul de aur, bistro ardelenesc de Arad

Cocoşul de Aur
Arad

Unul dintre cele mai fermecătoare restaurante încercate de mine prin România, Cocoșul de Aur din Arad nu mi se pare doar un restaurant, e un colţ cu mese puţine, mâncare multă şi legendar de delicioasă, gătită şi servită de nişte oameni care parcă pentru asta trăiesc.

Bistroul e pe-un colţ. Galben strident, cu ușa tăiată în colțul casei. Pe Calea Victoriei, la egală distanță de stadionul UTA, Spitalul Județean și Kaufland, e un loc perfect pentru masa aia de prânz sau seară în cazul în care ești grăbit și înfometat. Eu unu am fost de nenumărate ori pe la ei. De regulă în jumătate de oră ieșeam căptușit de sătul, cu două feluri la curent și eventual chiar un desert.

Din momentul în care intri în local observi că nu există mese goale. Eziți și dai să ieși. N-apuci: „Bună ziua domnu, bine-ați venit, stați așa că vă așez eu în două secunde!” un nene pe la 1,70 și dolofan sare, trage un scaun, te-mpinge amical dar ferm să iei loc. Pe masă găsești o listă pe zile cu două variante de meniu pentru fiecare zi a săptămânii. Nenea te-a așezat, saluți din obligație comesenii complet necunoscuți, ei n-au nici o treabă. Li se pare ceva normal în restaurantul ăsta. Nici ceilalți trei de la masă nu se cunosc între ei.

Abia apuci să dai un ochi de jur împrejur, nenea e rapid la nasul tău: „Felu-ntâi domnu’… avem supică de curcan sau o ciorbiță de fasole delicioasă”. Observi cum își freacă mâinile și te gândești că până și chelnerului i se face poftă când pomenește ce mâncare are. Alegi sfios și flămând. În cazul meu am optat ultima dată pentru acea supă de curcan. Nenea pleacă. „UN CURCAN PENTRU DOMNU!” Până să mă-ntorc să văd cine-a urlat, mă trezesc cu farfuria aburindă sub nas.

Termin deci supa, și numa bine am vreo două minute să respir. „Da, domnu’, nu-i așa că v-a plăcut? (n-așteaptă răspunsul) Avem pentru felul doi mămăliguță cu niște rasol de pasăre și un orez cu tocăniță de pipote…” Aleg rasolul. Pleacă: „UN RASOL”. Paf, sub nas. La desert îmi pot alege din diverse prăjituri cu creme, multe dintre ele parcă făcute în casă.

Totul durează vreo juma de oră și-ai plecat.

Acuma, atmosfera e cum v-am povestit. Foarte animată și pe fugă. E curat, dar servind pe fugă multe persoane la câteva mese nu apucă să curețe temeinic după fiecare, mai rămân uneori firimituri de pâine pe masă, mai o pată proaspătă (pete vechi n-am văzut deloc pe fețele de masă), dar în general curat pentru ritmul de-acolo.

Mâncarea extraordinară și cu specific regional. Nu am văzut niciodată ceva neardelenesc pe meniu. Foarte savuroasă, porții mari de tot, dar puțintel cam grea, mai ales dacă nu ești obișnuit cu mâncarea grea de ardeal.

Serviciul e fain, chiar dacă la-nceput te surprinde viteza și faptul că nenea pare să se răstească la tine, ajungi să apreciezi că are timp să acorde absolut fiecărui client acele secunde de exclusivitate. Mai ales că niciodată nu ai de așteptat după porția ta oricât de mulți ar fi intrat deodată cu tine.

Prețul unui meniu felul unu și doi ultima dată când am trecut pe la ei – 12 lei. O prăjitură (și aia bună și mare) – 3-4 lei.

Recomand oricui bistroul ăsta, e într-adevăr o experiență interesantă de restaurant mic și autentic românesc.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Cocoşul de Aur

Adresă:
Calea Victoriei, nr. 58, Arad
Telefon:
Website:

Comentarii

Avatar

vau

1 November 2010 at 12:33

Cocosul de Aur se afla vis a vis de piata mihai viteazul , este ceva de mers pana la calea victoriei , ami scuzi umila mea consemnare , este intradevar un birt curat desi cu specific de piata !Dar se poate manca bine si la restaurantul hotelului Coanda , undeva pe calea Romana , Inainte de podul spre Aradul nou , apoi mai departe , pe calea Timisorii , la President , unde poti servi o ciorba taraneasca foarte apetisanta , si pot da multe detalii, despre multe cu plus si f. multe cu minus puncte , apoi multe despre locuri unde se poate manca f. bine , de la Viena si pana la Gamlitz de pilda , dar si multe altele , chiar si la Hotel Kennedy din Santiago…

    Infidel Gastro

    Infidel Gastro

    1 November 2010 at 13:16

    Asta da listă de localuri pe care să le vizităm. Mă gândesc că un weekend în Arad nu ne-ar prinde rău. Mulţumim!

    Avatar

    Gore Brânzescu

    1 November 2010 at 19:20

    Mersi mult, Vau. O să avem în vedere lista de sugestii. 🙂 niciodată nu strică să știi un loc bun în plus unde se mănâncă bine.

    Cocoșul de aur de care ziceam eu însă, este pe Victoriei, vizavi de sediul celor de la Gaz vest, pe dreapta cum mergi de la piața Spitalului spre stadion. Nu știu unde e Piața Mihai Viteazul, dar mă pot interesa să fac o comparație.

    Ideea e că numele ăsta de Cocoșul de aur a fost numele unui lanț foarte mare de restaurante din perioada prea-mpușcatului și cu un renume bun la nivel național. E posibil să știi un alt restaurant cu numele ăsta, fie din fostul lanț de localuri fie copiat ulterior.

    Dintre sugestiile tale mi se pare tentant President. 🙂 O ciorbă apetisantă e oricând binevenită.

    Avatar

    dAum

    25 November 2010 at 16:02

    hmmm ala e altceva lang p-ta M. Viteazul si nu mai e mult acolo ….este vb de altceva ,President/ Coandi ca si gastronomie =0
    thx

    Avatar

    Sebastian

    26 August 2011 at 18:22

    Eu de pilda am mancat foarte bine la”pensiunea Everest”..iesire spre oradea….din gradistea…au un maestru bucatar cu scoala si deastea…merita incercat…nota 10…si servirea exceptionala…

    Infidel Gastro

    Infidel Gastro

    26 August 2011 at 18:34

    Mulţumim pentru pont!

    Avatar

    george

    14 September 2011 at 7:59

    coco, pensiunea EVEREST,vinde o gama variata de viermisori cu branza frantuzeasca, multa pofta.

    Avatar

    anonim

    9 September 2013 at 13:39

    Imi pare rau ca va contrazic … acela e un birt de spuneti dvs … intradevar acum nu mai este pe Victoriei in colt ci langa bisericuta in costructie de la Uta … am inteles ca unde era cantina si mancarea este intradevar foarte buna si gustoasa

Avatar

jon

19 January 2011 at 11:00

Mancarea o fi buna, servirea deasemenea, dar nu stiu cati cunosc faptul ca omul bondoc este un sarlatan si un hot profesionist. Pe deasupra eu nu v-as recomanda sa indrazniti a comenta ceva, asta daca nu vreti ca balena de nevasta-sa sa se repeada la voi sau mai mult sa gasiti unele “suplimente” in mancare. Acum cativa ani aceasta familie… bondocul, balena ucigasa si balbaitul cu aere de interlop care este fiul celor doi… aveau o carmangerie recunoscuta in Arad pentru lipsa de curatenie, lipsa de bun simt, neachitarea datoriilor, sumedenia de reclamatii din partea clientilor privind calitatea produselor comercializate. Daca v-au convins toate aprecierile atunci nu-mi ramane decat sa va urez tuturor pofta buna.

    Infidel Gastro

    Infidel Gastro

    21 January 2011 at 11:32

    Jon, ai idee cum se numea carmangeria? Sper că nu au mutat operaţiunea cu totul şa Cocoşul de Aur…

    Avatar

    Gore Brânzescu

    7 February 2011 at 22:49

    @jon
    Drept e că nu știu vorbele locale. Eu unu am mâncat de mai multe ori la ei și am fost plăcut impresionat. E puțin tiranic tipu’, într-adevăr, da’ dacă vrei un prânz pe fugă nici nu stai să te târguiești, iar de comentat n-am avut veci ce-i comenta.

    E bine de știut și treaba asta. Când mai ajung pe-acolo să fiu mai atent la perișoare și găluște :).

Avatar

Arad

9 March 2011 at 14:25

Pe fuga,drept e,insa e bistro.Ospatarii de acolo au ani de experienta in spate si trateaza clientela cu bun simt, fara a-ti baga pe ga meniul.Siesta ti-o poti face si acolo , dar si in alta parte. Si. . .incercati sa nu transformati Ardealul in substantiv comun,nu e nici macar, ,provincie” . . . Sa va fie de bine si mai poftiti pe la noi!

Avatar

Arad

9 March 2011 at 14:36

Jon. . .esti nedrept, acuzi niste oameni pe care nu ii cunosti.sau mai exact. . .minti.nu impresionezi cu nimic pe nimeni,intelege ca ar putea spune si despre tine cineva ca esti un frustrat ignorat care se crede zmeu pe net ori afectat de sindromul obsesiv compulsiv si apesi taste de comp fara nicio noima.Insa nu spune nimeni asta si poate nici n-o fi adevarat.Carmangerie?de unde ai scos-o?au fost si sunt simpli ospatari,joviali si binedispusi.

Avatar

Mircea

27 April 2011 at 8:31

Nu cred ca Jon e nedrept ba pare ca stie mult mai multe lucruri despre familia Popa Vasile. Are dreptate cand vorbeste de carmangerie, ea a existat prin anii 2000, 2001, se numea Aloma si era in cartierul Sanicolau Mic unde si locuieste aceasta familie. E adevarat si ce spui tu ca sunt ospatari cu experienta, eu ii cunosc din anii 80 cand mergeau vara la mare si erau ospatari acolo, dar nu inseamna ca sunt si oameni de calitate. Eu am avut o experienta mai neplacuta cu ei si am simtit pe pielea mea ce caracter murdar au si din prieteni am devenit niste necunoscuti, eu unul nu as mai vrea sa am de-a face cu ei nici macar ca si client intr-un restaurant unde ei servesc. Probabil mancarea este buna, cel putin asa am auzit, dar la fel am auzit si ca servirea e de multe ori sub limita bunului simt, intrucat cei doi sunt cam nervosi sa nu spun mai mult. In sfarsit, cine vrea sa manance la ei n-are decat, gusturile nu se discuta, dar sa nu se mire daca vor fi vreodata luati in suturi.

Avatar

Andrei

29 June 2011 at 15:14

Nu va recomand sa mergeti intrucat servirea poate deveni oribila daca familia Popa (un bondoc negru si o imensitate de femeie impreuna cu fiul lor…micul interlop balbait) se enerveaza ca stati prea mult la masa. Am fost acum o saptamana cu un grup de prieteni si am fost ridicati cu scandal de la masa pentru ca unul din noi nu terminase inca de mancat iar ceilalti il asteptau. Iar mancarea nu este grozava, cantina….cum zicea cineva aici. Pofta buna si nervi de otel.

Avatar

Lili

1 February 2012 at 18:28

Dragii mei,
Eu sunt un client fidel al restaurantului Cocoșul de Aur și pot să spun cu toată siceritatea că sunt foarte mulțumită de serviciile oferite de acei oameni foarte amabili, primitori și foarte corecți când vine vorba de clienții lor. Mâncarea foarte bună, servirea impecabilă, personalul foarte promt, crescuți sub aripa unui om perfecționist care pune pe primul loc respectul față de toți cei care (și nu sunt puțini la număr) îi calcă pragul și anume domnului căruia am înțeles că i se spune Nea’ Popică. Cât despre comenariile răutacioase la adresa localului, cred ca acestea sunt venite din parte unor oameni invidioși. Orice s-ar spune, nu o să schimbe părerea pe care o au clienții vechi și fideli.
Chiar azi am servit o masă de prânz extraordinară la noua locație a restaurantului. (Vechea cantină UTA pentru cei care vor să meargă să mănânce în continuare la Cocoșul de Aur)
O zi bună vă doresc în continuare!

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul