Mic dejun cu vedere la mare

Poate că ar fi fost subiectul cu care aş fi putut începe acest şir al poveştilor din Thassos. Însă febra gyrosului ardea prea tare încât am amânat să vorbesc despre micul mare dejun din fiecare dimineaţă pe care îl serveam la Hotelul Esperides de lângă Limenas, unde am fost cazaţi.

Restaurantul acestui hotel este deschis şi clienţilor care nu sunt cazaţi aici, dar nu şi pentru micul dejun.

Adevărul e că înainte să plec citisem pe internet tot felul de păreri despre acest hotel şi singura obiecţie a majorităţii a fost că în fiecare dimineaţă primeau acelaşi tip de şuncă şi acelaşi tip de caşcaval. Deja îmi imaginam cum sar peste micul dejun, pe care oricum nu prea obişnuiesc să-l iau acasă.

Surpriză însă în prima dimineaţă! Pe lângă şuncă şi caşcaval, ne puteam răsfăţa cu o grămadă de alte bunătăţi servite sub formă de bufet suedez. Slăbiciunea mea, pâine prăjită în ou, adică friganele sau altfel spus bundas kenyér, aşa mai în greacă. 🙂

E adevărat că şunca de acelaşi fel era zilnic, dar pe lângă ea, unele preparate se mai schimbau, cum ar fi checurile şi salatele.

Zilnic mai puteam servi 2 feluri de gem, precum şi miere.

Tot în fiecare dimineaţă se găsea şi câte un bol plin cu smântână, la greci fiind o specialitate să mânânci smântână cu gem.

Uneori eram surprinşi cu câteva plăcinte cu şuncă şi caşcaval:

Pe lângă toate acestea în zilele când nu erau friganele, era omletă, e drept, un pic mai lungită cu făină, dar câteodată se nimerea să fie chiar bună la gust. Iar dacă nu era omletă, cu siguranţă erau ouă fierte şi mini cremvurşti.

În schimb pâinea proaspătă, o nebunie!

Tot în fiecare dimineaţă puteai alege câte un jeleu de fructe, cam zi de zi era de altă culoare. Nu a fost cine ştie ce, am luat mai mult de curiozitate. Se poate vedea în poza de mai sus.

Şunca şi caşcavalul, aşa cum citisem, te scârbeai de ele dacă le mâncai zilnic, dar din atâtea alte preparate nu te obliga nimeni ca zi de zi să mânânci acelaşi fel. Mai ales că pentru cei care preferă un mic dejun mai light erau 3 feluri de fulgi peste care turnai lapte.

Nelipsite erau şi feliile de roşii şi castraveţi.

Alteori puteam savura prăjitură cu mere sau cu dovleac, un pandişpan foarte însiropat şi dulce.

O chestie interesantă, dar care nu pot zice că m-a dat pe spate era un fel de tartă de griş, adică griş cu lapte amestecat cu stafide şi parcă nuci mărunţite. Oricât îmi place grişul de obicei, acum nu mi-a plăcut.

Pe lângă toate astea, de băut puteai opta între apă, suc natural (sau mai puţin) de portocale, cafea sau ceai.

Sincer nu mă pot plânge de micul dejun, mai ales că nu prea mai aveam nevoie de mâncare până seara. Eu… la ceilalţi depindea de stomăcel. 🙂

Parcă totuşi mi-a lipsit un pic de brânză, din aceea bunăăă de-a lor.

Despre servire nu prea am ce să spun, pentru că ea consta doar în debarasarea meselor care se făcea relativ repede şi în aprovizionarea bufetului. Cel mai mult se aştepta după omletă şi friganele, pentru că toată lumea dădea năvală când erau aduse.

Şi pentru că te puteai înfrupta oricât la acest mare dejun, concetăţenii noştri nu se puteau debarasa de unele obişnuinţe se pare încât veneau cu punguţa să pună şi la pachet, că poate-poate îi prinde foamea şi la prânz şi mai vor un pic de pâinică şi şunculiţă moca aşa cum tot auzeam… Surprinzător cum funcţionează mintea umană… păi cum e moca dacă e plătit cu preţul camerei?

Mi s-a părut extrem de urât, aşa cum mi s-a părut şi cum îşi umpleau farfuriile şi apoi lăsau mai bine de jumate din preparate începute. Uneori mi-a fost mie ruşine de gesturile lor… În acel hotel am fost o grămadă de naţionalităţi, însă nimeni n-a procedat ca românaşii noştri cu plăsuţa în care turnau câteva farfurioare pline cu păpică. Nu vreau să mă gândesc ce talmeş-balmeş ieşea de fapt…

Lăsând la o parte supărările din această cauză, mai spun că la restaurantul hotelului se putea servi pizza cu 5 euro bucata, un preţ tare bun pentru Thassos şi paste tot cu 5 euro. Prietenii mei au luat de 2 ori câte o pizza şi au spus că a fost chiar bună, dar din păcate nu au făcut poze.

Şi ca să vedeţi în ce condiţii luam micul dejun în fiecare dimineaţă, priviţi poza cu peisajul care îmi apărea în faţa ochilor. 🙂

Pentru friganelele acelea din pâinea aceea divină jur că m-aş întoarce în Thassos cât mai repede.