Destindere à la Lente

Ȋn bagajul meu de amintiri, Lente e sinonim cu „seara de jocuri” şi asta pentru cǎ am vizitat de multe ori spaţiul lor de pe Arcului, împreunǎ cu ai mei prieteni, avizi şi ei de boardgames. Dar Lente (= lentilǎ, în italianǎ) înseamnǎ şi sufrageria din Gen. Praporgescu, care, din iunie, e mândra posesoare a unui look îmbunǎtǎţit, care pe deasupra (slavǎ cerului!) este şi positively non-smoking. Mai mult, ne oferea şi promisiunea unui meniu inspirat din mic-dejunurile internaţionale, ceea ce pentru mine şi prietena însoţitoare a avut efect de magnet.

Am ajuns la Lente într-o dupǎ-amiazǎ târzie, mergând alene pe strǎzile din spatele Intercontinentalului, o zonǎ superbǎ cu case vechi. Ne-au plǎcut atmosfera veselǎ din grǎdina acoperitǎ cu viţǎ, decorul nou şi proaspǎt, sobele vechi şi lǎcuite şi abajururile-pǎlǎrii din interior.

Eram familiarizatǎ cu bunǎtǎţile lor de la vizita pe care le-o fǎcusem în sǎptǎmâna anterioarǎ, adusǎ aici prin bunǎvoinţa unor alţi omuleţi faini, aşa cǎ mi-am lǎsat prietena sǎ zǎboveascǎ asupra paginilor în cǎutarea felului de mâncare perfect. Am cerut amândouǎ câte un Mai Tai şi ne-am pus pe sporovǎit.

Mai Tai-ul a fost rece şi la prima vedere, cam mic, dar alcoolul din el şi-a fǎcut simţitǎ prezenţa din plin. Pentru cei care nu ştiu, numele acestui cocktail alcoolic înseamnǎ „cel mai bun”, „nemaipomenit” şi a fost inventat în California, în anii ´40.

Ce am mâncat la Lente: eu mi-am luat creveţi. Pentru a nu ştiu câta oarǎ prefer creveţii. M-am gândit de foarte multe ori la ce aş mânca cu drag în fiecare zi şi creveţii sunt în top 3, fǎrǎ drept de apel. Aş îndrǎzni chiar sǎ-i pun pe primul loc dacǎ dragostea de brânzǎ nu m-ar trage de mânecǎ, poftindu-mǎ la o caldǎ reexaminare.

Aşadar, creveţi. Pe numele lor de scenǎ- Aussie (39 lei), veniţi, dupǎ cum le spune şi numele, de pe tǎrâmurile din Down Under. Aussie înseamnǎ creveţi la grǎtar cu sos Marie Rose, adicǎ o combinaţie de maionezǎ, suc de lǎmâie, coniac, suc de portocale şi felurite condimente, salatǎ verde, adicǎ rucola, şi roşii cherry. Foarte bun amestecul, m-am luptat sǎ nu par o hulpavǎ, aşa de bine mi-a picat tot felul ǎsta gustos.

Prietena şi-a luat Quesadilla (25 lei), adicǎ tortilla de porumb, piept de pui, brânzǎ de vaci, ardei gras şi ardei iute, ceapǎ verde, caşcaval şi pǎtrunjel.

A fost entuziasmatǎ de alegere, porţia i s-a pǎrut destul de mare, dar la fel ca tuturor iubitorilor de mâncare bunǎ, i s-ar fi pǎrut cǎ e o impietate dacǎ farfuria ar fi plecat la bucǎtǎrie altfel decât goalǎ.

Masa noastrǎ s-a încheiat cu un smoothie cu castraveţi, foarte pe placul prietenei Georgiana.

La prima mea vizitǎ în Lente Praporgescu, pe la masa noastrǎ s-au perindat şi alte feluri de mâncare: Gallo Pinto (21 lei), un fel de mâncare de origine americanǎ, conform meniului, care deşi vegetarian şi arǎtos, nu m-a convins sǎ-l încerc din cauza fasolei roşii. La acel moment totuşi, persoana care l-a comandat l-a şi lǎudat pentru gust.

Un alt fel a fost La Graciosa (22 lei), o tortilla spaniolǎ cu sparanghel, cartofi, ceapǎ şi usturoi, şi caşcaval, care a fost, la drept cuvânt, delicioasǎ, n-am avut niciun motiv sǎ o consider altfel.

Al treilea fel servit în acea prima vizitǎ a fost Shakshuka (21 lei), un preparat din bucǎtǎria evreiascǎ, o mâncare de varǎ care se serveşte fierbinte cel mai adesea. Combinaţia dintre zacusca de ardei, roşiile parfumate şi chimen cu cele douǎ ouǎ ochiuri este foarte reuşitǎ şi vǎ îndemn s-o pregǎtiţi şi voi acasǎ în vara aceasta, vǎ veţi îndrǎgosti cu siguranţǎ de aromele ei!

Ce mai gǎsiţi la Lente: menemen (o omletǎ turceascǎ), chiko rolls (pacheţele de primǎvarǎ cu varzǎ chinezeascǎ), Grimsey (fulgi de ovǎz fierţi în lapte cu stafide), Simila  (griş cu lapte şi gem de fructe de pǎdure), Adelaide (omletǎ dulce din douǎ ouǎ cu miere şi fructe), la preţuri bune, într-un loc frumos şi cu servire prietenoasǎ. Dupǎ, vǎ puteţi oferi un ceas de hoinǎrealǎ pe strǎzile dimprejur şi cine ştie pe unde vǎ vor purta paşii sau ce veţi descoperi…