Seară de pizza la L’Osterietta

Într-o seară de marți m-am trezit cu o poftă de pizza cum nici nu pot să vă povestesc. Așa că am pus mâna pe telefon și am analizat împreună cu Nuți Foame care ar fi locația potrivită pentru seara respectivă. Nu ajunsesem la nicio concluzie pentru ca opțiunile erau atât de multe, așa că mi-am luat un partener la distracție și am pornit în explorare. Drumul nostru ne-a dus la L’Osterietta, un local de care auzisem de bine și eram dispusă să-l încerc.

Situat la intrarea pe Calea Aradului, în Timișoara, restaurantul este chiar pe marginea drumului, așa că nu vă așteptați la o priveliște deosebită. Totuși are o terasă amenajată care dă spre parcarea din fața restaurantului, câteva mese drăguțe, umbră și nu foarte multă aglomerație. Restaurantul este destul de mic, dar compensează printr-un meniu vast și apetisant.

Primirea nu a fost una foarte amabilă, deși era o seară liniștită și restaurantul nu era aglomerat. Am trecut peste și am început să răsfoiesc meniul în care m-am pierdut printr-o mare de bunătăți cu specific italian. Multe sortimente de paste și pizza dar și preparate din carne. Ne-am rezervat câteva momente să examinăm meniul după care am sărit direct la pizza, deși fusesem la un pas să schimb meniul după ce văzusem la masa vecină  niște penne all’arrabbiata.

Pregătiți să dăm comanda, am fost întâmpinați direct cu mustrări pentru că făceam poze meniului. Aparent politica localului nu permite așa ceva. Mi-am cerut scuze, am înțeles situația, dar nu și atitudinea. Nu am mai întrebat nimic, am comandat două pizza, un suc și o bere la draught. Asta după ce am schimbat sucul și berea de câteva ori pentru că aparent aveau o problemă cu niște furnizori.

Entuziasmul îmi scăzuse dar totuși aveam speranțe că mâncare va compensa. Așa a și fost!

Prima pizza comadată a fost Pizza Maialona, o combinație de sos de roșii, mozzarella, șuncă presată, cârnați italieni și oregano. Sosul de roșii a fost excelent, fiind una dintre puținele pizza pentru care nu simțeam nevoia să-i adaug topping extra. Mozzarella și șuncă din belșug, așezate pe un blat subțire și puțin crocant. Singurul minus au fost cârnații, care mă așteptam să fie afumați sau picanți, însă mi-au părut puțin prea grași și duceau ca gust mai degrabă spre carne tocată decât spre cârnați.

Ce-a de-a doua pizza, comandată de comeseanul meu a fost Pizza Pollo cu sos de roșii, mozzarella, piept de pui, ardei gras și oregano. În plus față de meniu, pizza a venit și cu busuioc proaspăt deasupra. Am regretat alegerea mea imediat pentru că Pizza Pollo era absolut divină. Bucățile de pui erau destul de mici și destul de multe, același sos de roșii delicios și multă mozzarella.

Mâncarea a fost delicioasă, servirea a lăsat mult de dorit, curățenia restaurantului, exceptând baia, a fost în limite normale iar prețurile puțin mai ridicate. Astfel, am plătit: 27 lei Pizza Maialona, 28 lei Pizza Pollo, 7 lei un Cappy de Vișine și 10 lei o bere Peroni la draught, un total de 72 lei.

M-aș întoarce la restaurant pentru mâncarea excelentă și cu speranța că servirea va fi mai bună. Sperăm doar că cei responsabili de curațenia din baie erau în concediu iar chelnerița avea o zi mai proastă. 🙂 Le mai dăm o șansă pentru că L’Osterietta chiar oferă una dintre cele mai bune pizza din oraș. Tare aș vrea să încerc și pastele, după cum v-am spus, arătau grozav.