Haute cuisine sau cum să guşti din joie de vivre-ul franţuzesc

Miercuri seara a avut loc cel de-al cincilea şi penultimul eveniment dedicat gastronomiei internaţionale organizat de The Harbour, cu o incursiune în perfecţiunea bucǎtǎriei franţuzeşti din care a fost creat meniul de pe Titanic acum 100 de ani.

Dacǎ mi-ar cere cineva un singur cuvânt care sǎ descrie cel mai bine seara trecutǎ, acel cuvânt ar fi probabil „delicios”. Şi, evident, nu vorbesc numai de evenimentul culinar în sine, ci şi de întreaga experienţǎ de a te afla într-un loc unde personalul face, de fiecare datǎ, efortul ca toţi cei care-i calcǎ pragul sǎ se simtǎ excelent.

Deşi anunţat pentru ora 20, evenimentul propriu-zis a început puţin înainte de ora 21, dar cred cǎ niciunul dintre participanţi nu a fost afectat de decalaj. În fond, a fost timp berechet sǎ îşi cunoascǎ comesenii şi sǎ plece urechea la minunatele cântece în limba de miere şi scorţişoarǎ. Mai mult, „portul” a fost legǎnat şi de un cvartet de coarde care a întreţinut atmosfera cu arii celebre din care, spre ruşinea mea, nu am reţinut decât un Shostakovich.

Maestru de ceremonii a fost publisherul de la vinul.ro, Cezar Ioan, un bon viveur de cursǎ lungǎ cǎruia, pare-se, i-a plǎcut rolul de cǎpitan de vas. El a fost acela care ne-a prezentat cele douǎ vinuri ale serii, un vin alb premiat, Chateau la Verrière 2010 şi unul roşu, Baldik Merlot, distribuite de Alma Tim Distribution. Deşi nu sunt decât o novice entuziastǎ în testarea vinului, am putut sǎ apreciez aromele, iar papilele mele au fost satisfǎcute de procesul degustǎrii.

Festinul culinar putea acum sǎ înceapǎ: în faţa noastrǎ au început sǎ aparǎ feluri de mâncare care mai de care mai apetisante şi curiozitatea noastrǎ a fost rǎsplǎtitǎ de Arnaud Dunand Sauthier, Executive Chef la Epoque Hotel, care a recreat în maniera-i proprie preparate servite acum un secol celor mai distinşi oaspeţi ai Titanicului: vol au vent, volaille et ris de veau, saumon aux épices et sauce mousseline, parmentier de queue de boeuf şi millefeuille de framboises et crème retour des indes.

La masa noastrǎ, parmentierul din coadǎ de vitǎ a primit cele mai multe laude, iar coşuleţele cu pui şi viţel au dispǎrut pe nesimţite. Personal, am o pasiune veche pentru somon aşa cǎ pentru mine, acesta a fost cel mai bun preparat al serii.

Desertul, o minunǎţie pufoasǎ cu zmeurǎ, delicatǎ şi puternic vanilatǎ, a încununat cu succes aceastǎ searǎ demnǎ de adevǎraţi gourmets.

Nu în ultimul rând, trebuie menţionat cǎ am apreciat atitudinea gazdelor, grija lor pentru fiecare dintre noi, amabilitatea şi promptitudinea chelnerilor şi buna dispoziţie a fotografului :).

Chapeau!