Ospăţ pantagruelic la Rustica

Nu demult un prieten mă întrebase unde poate mânca o pizza bună în Piaţa Unirii. Fără să stau mult pe gânduri am recomandat Pizzeria Rustica. Singura ocazie de a mânca la Insieme, s-a năruit când după o aşteptare de 15 minute în care nu ne-a băgat nimeni în seamă. Eh, la Rustica e altfel.

Am revenit în localul amenajat cu gust alături de o gaşcă de 17, plus un junior, cu gândul de a încerca un număr cât mai mare de preparate şi de a pune la încercare răbdarea şi îndemânarea angajaţilor.

La aşa o trupă prima provocare a ţinut de aranjarea meselor într-un fel în care fiecare să se vadă cu fiecare. Pentru a complica puţin lucrurile câteva mese din sala în care ne aşezaserăm erau rezervate, deci nu le puteam clinti. A fost aproape bine, însă doar atât timp cât am fost 15 la masă, pentru ca mai apoi să încercăm un aranjament în “L” de compromis – nu mai aveam unde să ne întindem cu atâtea mese 🙂

A urmat cea de-a doua provocare, de data aceasta pentru domnişoara care ne-a luat comanda. Nu a prea mers acea tură de masă în care fiecare comandă când îi vine rândul, deoarece lumea nu prea se hotărâse. Deşi primiserăm destule meniuri la masă şi am avut timp suficient să le studiem, s-a pornit repede o discuţie în care cei mai obişnuiţi cu localul încercau să-i ajute pe novici să comande ce e mai gustos. În final s-a dovedit că lăudabila iniţiativă mai degrabă a îngreunat întregul proces.

Cea de-a treia şi ultima provocare a căzut pe capul nostru, mesenii care au trebuit să se lupte cu pastele, salatele şi pizza comandată. Cel mai bine se cade să povestesc despre ce am avut sub nasul meu, ok poate şi al colegului de masă şi o să vedeţi imediat şi de ce spun asta 😉

Am luat o pizza Atena, asta după ce consultând meniul luasem în calcul o salată Rustica (care nu figurează la salate, ci la gustări), o porţie de spaghete Carbonara şi o pizza Diavola cu care s-a ales în cele din urmă Radu, colegul de masă.

Pizza mi s-a părut enormă, ingrediente fiind de asemenea din belşug: sos de roşii, mozzarella, cârnaţi, şuncă, ardei şi ou. Ardeiul nu era în schimb iute, dar asta s-a rezolvat de îndată ce Radu a început să aleagă bucuţile de ardei iute de pe Diavola sa. Ardei care a fost extrem de iute, spre deosebire de uleiul cu ardei iute pisat pe care l-am primit în olivieră alături de o sticluţă cu sos tomat cu pulpă de roşii inclusă.

Ca şi concluzie, gustul a fost decent, însă marele plus este cantitatea, nu calitatea preparatului. Din ce s-a mai comandat la masă, opusul acestei reguli se aplică pentru supa-cremă de ciuperci din care s-a ospătat Gură Mare. Tot el a avut mare dreptate când a scris despre Rustica, lăudând iniţiativa ospătarilor de a-ţi pune la pachet ce nu mai poţi mânca.

La pachet au pus de data asta şi pizza comandată de juniorul de la masa noastră, singurul lăsat pe dinafară în momentul când a sosit comanda. A fost o scăpare pe care domnişoara ospătar şi-a făcut mea culpa, la fel ca în cazul salatelor pe care le încurcase ceva mai devreme – o  salată Rustica a fost confundată cu una Grecească.

A ajutat mult amabilitatea de care au dat dovadă angajaţii de la Rustica, făcându-ne ceva mai înţelegători. La urma urmei nu ai în fiecare zi parte de o aşa gaşcă de gurmanzi pe care să îi hrăneşti şi să îi mulţumeşti.

La scurtă vreme după ospăţ, surse care au intrat în bucătăria de la Rustica ne-au sugerat că ar fi ceva necurat la mijloc, însă din fericire nu am auzit pe vrunul dintre comeseni să se plângă de neplăceri. Noi vom mai reveni, poate-poate îi prindem şi în offside 😉