La Mexicani

La Mexicani
Timișoara

Se făcea că  era o seară friguroasă de miercuri şi mă întâlneam cu un prieten să povestim una-alta. Prietenul ăsta al meu venea direct de la lucru, drept urmare era lihnit nevoie mare. Şi zice: „Bă, mi-e foame. Hai că ştiu un loc nou să-l încercăm. Cică e bun.”

Era vorba despre un local destul de nou – La Mexicani (Piaţa Unirii, lângă Cărtureşti) – din câte-mi dau eu seama, mai ales că nu l-am văzut până acum. Mie nu-mi era tocmai foame, ci mai degrabă poftă, dar m-am gândit că poate n-ar strica o recenzie. Localul aduce mai degrabă cu un fast food normal, dar cu specific mexican, aşa că merită încercat. Micuţ şi curat (cel puţin acum că-s la început), cu scaune şi mese înalte, nu este un loc unde să stai să faci altceva decât să mânci în grabă, să plăteşti şi să pleci.

Meniul în sine nu mi s-a părut extrem de variat, dar, pe de altă parte, poate că-i mai bine aşa: să facă puţine chestii, dar bine. Preţurile nu-s tocmai mici, dar nici exagerate. Eu şi prietenul meu ne-am cam încurcat în sensul că n-am ştiut ce să luăm, drept urmare am ales amândoi acelaşi lucru: El Loco Pollo (preţ 16 lei, dacă mi-aduc aminte bine). Mâncarea asta consta din nişte piept de pui, gen KFC, cartofi prăjiţi cu nişte şuncă presată bucăţele şi ceva brânză rasă (Cheddar, din nou, dacă nu mă înşel), plus două sosuri: unul dulce – cred că pe bază de iaurt – şi unul picant de roşii şi ardei.

Să le iau pe rând. Mie porţia mi s-a părut suficientă. Însoţitorului, în schimb, i-a mai trebuit o porţie de nachos (10 lei) ca să se simtă într-adevăr sătul. Carnea a fost foarte gustoasă, pe principiul că orice-i fript e bun. Deloc greţoasă sau unsuroasă. Cartofii prăjiţi – aşa cum trebe: şi crocanţi şi calzi. Toppingu’ de pe cartofi nu pot să zic că m-a impresionat groaznic, dar a fost bine-venit, căci, altfel, ar fi fost cam sec. Sosurile – bune, cu singura chestie că mie ăla picant mi s-a părut că-i „de cumpărat” şi că nu era nu ştiu ce de picant. [Întâmplarea face că am testat sosuri mexicane de la mama lor şi că ăsta s-ar fi încadrat, după gustul nativilor, în categoria de dulce.]

Porţia de nachos (uşor iuţi ei din fire), că doar am văzut-o şi testat-o şi pe aia, a venit acoperită de brânză (acelaşi tip, deci Cheddar – acum că-i pe bune sau că-i „fake” nu ştiu, că nu le-am verificat ambalajul) plus două sosuri: acelaşi picant de roşii şi ardei, cu unul de o culoare dubioasă gălbuie-verzui, care am presupus că e guacamole (din nou, mi s-a părut prea fin ca să fie făcut de ei, dar n-am întrebat ca să confirm).  Despre provenienţa nachos, atât eu, cât şi prietenu’ însoţitor, am spus că îs clar de la pungă şi nu făcuţi de ei.

Ce-aş  mai putea adăuga: servirea mi-a plăcut, în sensul că au fost prompţi, mâncarea a venit repede (însoţită de nişte pâine, care nu ne-a trebuit la nici unul), iar masa a fost debarasată la fel de repede (ceea ce-i bine, că nu-mi place să stau cu farfuria-n faţă). Din câte-am observat, sunt doi băieţi, dintre care unu’ e şi bucătar, iar celălalt face şi livrări la domiciliu.

Per total, a fost o experienţă plăcută. Atât doar că nimeni să nu se-aştepte la mare lucru. Repet, e un fel de fast food cu specific „mexican” şi-atât.

Singurele chestii care nu mi-au plăcut şi care nu ţin de angajaţi şi servicii sunt:

  • în seara respectivă, erau câţiva clienţi extrem de gălăgioşi, veniţi să bea ca la birtu’ de cartier;
  • n-am înţeles fotografiile de pe pereţi şi, în general, toate ornamentele, că n-aveau nimic mexican în ele (măcar aşa la mişto să  fi fost un sombrero sau un cactus, ceva kitch, dar cu tentă mexicană); şi
  • muzica –  o selecţie de romanţe italieneşti şi de pop românesc din anii ’90 (mai bine ascultam radio sau nimic; înţeleg că poate ţine de angajaţi şi că lor poate că le place, dar n-ar fi fost rău să fie ceva „cancon del mariachi”, pe principiu că de-aia am mers să fiu asaltată de kitch).

* * *

Mamifer cu mediul de trai subteran, ocazional Cârtiţoiu’ se lasă învins de miazmele de suprafaţă, scoate nasu’ din galerii şi pleacă la vânătoare. Cu miopia-n floare, pentru care oricum se tratează, dacă prin absurd are ochelarii mânjiţi, se poate baza cu succes pe celelalte simţuri ce-i sunt bine dezvoltate.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

La Mexicani

Acest restaurant s-a închis. Descoperă ce e nou în oraș.

[…] This post was mentioned on Twitter by UNKNOWNAME and Alex Albu, FoodCrew. FoodCrew said: Guest post @cartitzoiu: Un local mexican deschis în buricul târgului. L-a mai încercat cineva? 🙂 http://bit.ly/fb5HBk #timisoara […]

La Mexicani | FoodCrew

14 February 2011 at 10:38

[…] ceva timp Cârtițoiu ne povestea despre experiența  avută La mexicani, fast-food-ul recent deschis în Piața Unirii. Dornici să gustăm și noi preparatele, am pornit […]

FoodCrew – Taqueria Arriba

15 February 2016 at 18:26

[…] acest fast food mexican meniul se află în spatele bufetului şi se foloseşte aceleaşi motive jucăuşe desenate pentru […]

Comentarii

Gură Mare

7 February 2011 at 14:22

Am trecut şi eu cu Cârtiţa Pofticioasă ieri seară pe la ai.

Eu am comandat un burrito grande şi mi-a plăcut + a fost extrem de mult. Abia am reuşit să-l termin deşi sunt mâncăcios din fire.

Acum sunt curios să le încerc porţia de nachos.

    Infidel Gastro

    7 February 2011 at 14:45

    A trecut şi ‘nea Gigel pe acolo aseară. Sunt curios cum i-a plăcut mâncarea şi locul.

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul