Taqueria Arriba

În urmă cu câteva săptămâni Cârtiţa Pofticioasă povestea despre localul fast food cu specific mexican deschis în Timişoara, remarcând lucrurile ce nu sunt tocmai în ordine. Iată că acum pot veni şi cu un exemplu de “aşa da” în ceea ce priveşte conceptul de local cu tematică mexicană. Mi-aş fi dorit ca exemplul să fie de pe la noi, însă nu e nici de departe, fiind vorba de Taqueria Arriba din Budapesta.

Se făcea că ajuns în capitala vecină să-mi fie poftă de ceva arome exotice şi cum de restaurantele asiatice nu prea avea chef am mers pe mâna prietenilor care au recomandat taqueria sus-numită. O mică problemă pe care sper ca voi să o evitaţi dacă vă aflaţi în căutarea localului – nimeni nu-şi mai amintea exact unde se află. Pentru a ajunge la Arriba trebuie să porneşti de la staţia de metrou Nyugati pe Teréz körút în direcţia Octogonului. Undeva pe la jumătatea drumului, pe partea dreaptă a străzii vei vedea la numărul 25 un local colorat care te invită înauntru nu doar prin pofta cu care clienţii muşcă din tacos stând în geam, ci şi prin muzica mariachi care se aude în stradă.

Nu am realizat privind din stradă, însă localul este structurat pe două niveluri. Aflându-se la parterul unei clădiri vechi, are construită o supantă solidă pe o structură de fier nituit pe care am asociat-o imediat cu arhitectura gării Nyugati. Pe peretele din faţa uşii au un meniu desenat care are ca scop explicarea preparatelor tradiţionale mexicane clientului nedumerit care ar putea avea dubii la o primă vizită. Pe un alt perete a cărui cărămizi au fost lăsate neacoperite este zugrăvit mare numele localului, iar cum urci scările de fier spre nivelul superior nu poţi să nu admiri graffiti-ul protectoarei Mexicului.

În acest fast food mexican meniul se află în spatele bufetului şi se foloseşte aceleaşi motive jucăuşe desenate pentru a fi cât mai util clientului, iar pentru că unele preparate nu îţi pot fi servite pe loc în dreptul lor este trecut şi timpul pe care ar trebui să-l aştepţi pentru a-ţi fi adus la masă.

Undeva în dreapta bufetului se află bucătăria, care fiind una deschisă spre sala de mese s-a bucurat de aprecieri suplimentare. Totul e la vedere şi toţi angajaţii robotesc, de la domnişoarele care te servesc cu zâmbetul pe buze invitându-te în engleză să îţi configurezi taco-ul cu ce topping-uri pofteşti până la bucătarii a căror glume gălăgioase sunt acoperite de freamătul localului.

Să trecem şi la cele culinare. Am mers din nou pe mâna amicului care mă însoţea şi am luat câte un  taco carne asada şi câte o porţie de jalapeño poppers.

În tortilla ne-am pus un amestec de carne măcinată de vită, ardei jalapeño feliaţi, boabe de porumb, cubuleţe de roşii marinate, sos guacamole şi brânză Oaxaca rasă peste taco. Am ales porţia mică la 580 de forinţi, luând în calcul că mai avem şi porţiile de jalapeño poppers.

Apropo de jalapeño poppers, aceştia sunt ardei jalapeño curăţaţi de seminţe şi umpluţi cu brânză Cheddar, fiind apoi trecuţi prin pesmet şi ou pentru a fi prăjiţi în baie de ulei. La ei am primit şi câte o cutiuţă cu sos alb preparat din iaurt şi jalapeño mărunţiţi. O porţie a costat 600 de forinţi.

Fiind destul de înfometaţi nu am mai aşteptat cele 5 minute pentru a ajunge la masă şi ardeii iuţi umpluţi şi am început să ne mânjim pe mâini şi pe faţă luptându-ne cu cei doi taco al căror singur minus a fost dificultatea în a-i mânui. Altfel, în minune s-au contopit perfect toate aromele feluritelor ingrediente.

Ardeii iuţi umpluţi cu brânză nu au fost nici ei mai prejos, cu greu putând să deosebesc textura vegetală de jalapeño sub stratul consistent de pesmet. Prima muşcătură a însemnat şi prima arsură, temperaturii brânzei topite din interior adăugându-i-se şi iuţeala ardeiului. Sosul alb adăugat din belşug la fiecare nouă îmbucătură a dres însă repede senzaţia de disconfort.

Concluzia finală nu poate fi decât una: mult bun gust atât în ceea ce priveşte decorul şi atmosfera, dar mai ales preparatele proaspete pe care mulţi dintre clienţi le consideră cele mai bune din Ungaria.

Dacă v-am făcut poftă să treceţi graniţa daţi un semn. Eu sunt oricând tentat de o excursie cu scopuri nobile! 😉