Un Filiberto elegant

Pentru ca duminică a fost ziua mea şi de mult ne gândeam la restaurantul asta, Mr. Veveritzoiu mi-a făcut o surpriză şi m-a dus la Filiberto pentru un prânz deosebit.

Încă de la intrare m-a frapat albul de peste tot, de la pereţi până la feţele de masă.
E adevărat, îţi dă un pic impresia de spital şi cred că ar merge nişte elemente de culoare răspândite în restaurant. Mi-au plăcut foarte mult tablourile cu temă florală, în culori pastelate, calde.

Mesele sunt aranjate simplu, fără niciun ornament deosebit şi totul este foarte foarte curat. Chiar mi-au atras atenţia tacâmurile care sclipeau. Restaurantul are o dispunere mai deosebită, astfel încât se creează senzaţia de separeuri, chiar dacă ele nu există clar definite. Oricum, e mult mai intim decât o mare hală cum am văzut în alte părţi.

Şi-acum despre mâncare. Noi am avut privilegiul de a fi întâmpinaţi cu câte un cocktail din suc de portocale si vodcă (cred) din partea casei dată fiind ocazia specială şi mi s-a părut foarte frumos din partea lor. Am mai avut norocul ca restaurantul sa fie gol când am mers noi, deci nu am avut probleme cu fumul. Există o plăcuţă de avertizare la intrare cum că localul este destinat fumătorilor. Noi nu suntem.

După aceea, pentru că auzisem de cel puţin jumătate de an despre pizza lor tipic italiană, am comandat o pizza quattro stagioni (eu), la 19 lei şi 500 gr şi o pizza boscaiola (domnul) la 20 lei şi 450 gr. A mea a avut 4 sectoare (mozarella, suc de roşii, anghinare excelente, salam, şuncă, ciuperci şampinion).

Cealaltă a avut hribi (marea atracţie), ciuperci şampinion, mozarella, suc de roşii, aşchii de parmezan.

Ambele au avut un blat subţire, crocant, foarte bun, iar ingredientele au fost excepţionale, proaspete, zemoase.

Per total, aplauze la scenă deschisă pentru acest tip de pizza în România. La acest punctaj contribuie şi faptul că pizza este preparată în faţa ta, în interiorul restaurantului, pe vatră cu lemne (am văzut lemnele! 😀 ), de un bucătar foarte priceput, ca şi acompanierea ei cu ulei de măsline simplu sau cu ardei iuţi (dintr-un fel de olivieră mult mai elegantă). Să nu vă aşteptaţi la ketchup!

Pizza noastră a fost însoţită de un vin (la carafă, 12 lei 500 ml) şi de o bere (Peroni, 500 ml, 7 lei). Bune ambele.

După ce ne-am delectat cu pizza, am trecut la studierea ofertei de deserturi. Auzisem (din nou) foarte multe despre sufleul de ciocolată (10 lei), iar eu sunt mare fan cioco şi nu am rezistat atracţiei exercitate. Mr. Veverizoiu şi-a luat un profiterol cu îngheţată de ciocolată (10 lei).

Acum, partea de critică: sufleul de ciocolată este mult supraestimat. În fapt, este o negresă puţin mai şlefuită, servită fierbinte, de formă rotundă, tip turnuleţ, şi cu mult sos de ciocolată lângă. Mă aşteptam la mai mult.

Profiterolul a fost mult mai inspirat cu toate că, din câte ştiu eu, gogoşelele de aluat ar trebui umplute cu cremă de vanilie, nu cu frişcă. Eh, cele de aici erau cu frişcă. Mă rog, chestie de gust. Oricum, mult mai bun decât negresa mea.

Ca şi concluzie, 4 din 5 pentru mâncare. Deserturile trag nota în jos, mâncarea fiind foarte bună, iar porţii mari.

5 din 5 pentru curăţenie. Totuşi, nu am fost la toaletă dar, nu cred să fie nicio problemă.

5 din 5 pentru servicii. Servire promptă, nu-ţi suflă nimeni în ceafă, se străduieşte toată lumea să-ţi facă şederea foarte plăcută, toţi angajaţii sunt foarte politicoşi, iar la final ţi se prezintă bonul fiscal odată cu nota de plată.

Şi-aici se încheie relatarea mea despre Filiberto. Vă recomand să mergeţi şi să încercaţi, restaurantul este cu adevărat stilat, cu siguranţă nu veţi fi dezamăgiţi 🙂

Acesta este unul dintre articolele trimise de către cititorii care au dorit să scrie pe Food Crew. Ai ceva să ne spui sau doreşti să ne povesteşti despre una din aventurile tale culinare? Aşteptăm mesaje la posta@foodcrew.ro