La Domul din Unirii

Al Duomo
Timișoara

Nu, nu voi scrie despre Domul Catolic, ci despre “Domul” lui Antonio Passarelli. Probabil că l-aţi văzut deja la televizor pe Antonio, chiar dacă în primă fază nu puteţi asocia numelui o fizionomie. Dar dacă vă spun că este bucătarul veşnic prezent în emisiunile lui Dan Bittman de la TVR, veţi şti despre cine vorbesc.

Nu este un secret că acest bucătar care prin anul 2003 a fost chemat de foştii fotbalişti Ioan Timofte şi Basarab Panduru să fie şef bucătar la hotelul Boavista din Timişoara, deţine un restaurant în Piaţa Unirii care poartă numele de Al Duomo. Acesta este Domul despre care vă voi vorbi astăzi. Nu voi face nicio asociere cu “Pozzo dei Desideri”, primul restaurant deţinut de familia Passarelli în Timişoara.

Al Duomo este un restaurant de lux, cu specific italienesc, deşi este recomandat ca “internaţional”. Totodată eu îndrăznesc să spun că duce spre ceea ce se numeşte mediteranean în limbajul modern sau pescăresc în limbaj profan. Am înţeles că periodic se produc unele modificări în meniu.

Este situat în Piaţa Unirii, relativ aproape de Domul Catolic, motiv pentru care probabil a venit şi inspiraţia de a da aşa un nume unui restaurant. Cât de potrivit este un astfel de nume, vă las pe voi să judecaţi.

Fiecare părticică din interiorul restaurantului poartă cu adevărat în ea cuvântul “lux”. Este un local destul de întortocheat totuşi. Fiind amplasat la subsol, nu este format dintr-o singură încăpere de luat masa. Nu e un lucru rău pentru că astfel există şi o anume intimitate cu tentă de romantism, pentru că hai să recunoaştem, uneori dorim să cinăm mai intim, nu într-o sală mare, arhiluminată, unde vezi ce mănâncă şi cel aflat la 20 de metri de tine.

Surpriza neplăcută pentru mine pe care mi-a oferit-o Domul a fost meniul. Eu nu mănânc peşte, nu-i pot suporta nici mirosul, nu mănânc nici carne de vită, aşa că din păcate nu am avut de ales dintr-o gamă foarte variată de preparate principale, pentru că marea majoritate a meniului conţine preparate cu peşte. Aşa că am optat pentru paste bolognese. Dar dacă e adevărat că meniul se schimbă periodic, atunci poate că altădată voi găsi şi ceva care să-mi placă.

Prietenii cu care am fost au servit peşte despre care nu vă pot vorbi prea din simplul motiv că nu mă pricep ce înseamnă peşte bun. Cert este că ei au fost destul de mulţumiţi. Unul dintre ei a luat ciolan şi recunosc că porţia a fost destul de mare comparativ cu alte restaurante de lux unde farfuria parcă e doar decorată cu mâncare.

Pastele mele se pare că erau de casă şi n-au fost rele. În schimb sosul bolognese, ragu pe numele corect, nu a fost cu nimic special, din contră, aveam aşteptări mai mari. Nu-mi dau seama dacă a fost gătit atunci sau era doar un sos gen Barilla încălzit (deşi acela e super bun). Aşa că am fost puţin dezamăgită şi de acest lucru. Probabil că marea majoritate a celor care trec pragul Domului ştiu unde merg, mai ales dacă sunt devoratori de peşte. Iar cum oraşul nostru abundă de cetăţeni italieni, acest gen de restaurante cred că merg şi datorită lor.

În ceea ce priveşte servirea din Al Duomo, ea se vrea impecabilă. Poate prea impecabilă. Vorba ‘ceea “ce-i prea mult strică”. Iar aici mi s-a părut prea mult ca în permanenţă chelnerii să fie cu ochii pe tine. Eu personal nu m-am simţit în largul meu. E drept că erau mulţi la număr şi imediat săreau când îţi îndreptai privirea spre ei, dar uneori e stânjenitor să te ştii privit la orice gest. Şi dacă te uitai prin sală pur şi simplu şi îţi întâlneai privirea cu un chelner, era deja la ceafa ta.

Desigur că apreciez promptitudinea unui chelner, dar cred că ştiţi senzaţia aceea că nu iei masa cu cine eşti la masă, ci şi cu angajaţii restaurantului. Poate dacă ar fi un pic mai puţin rigizi, atmosfera de acolo ar fi mai degajată. Se simte aşa o încordare în tot localul, un stres continuu parcă pentru că se vede că nici ei nu se simt ok procedând aşa. Sunt sigură însă că aceasta e politica restaurantului. Ţinuta lor într-adevăr merită toate laudele.

Preţurile Domului sunt nu mari, ci exagerat de mari. Cred că este unul dintre cele mai scumpe restaurante din oraş. Poate că astfel încearcă să-şi selecteze într-un fel clientela. Nu ştiu cât de bine le merge. Noi când am fost, în week-end seara era doar pe jumătate plin şi mai mult de străini.

Mă întreb dacă Dan Bittman şi membri formaţiei Holograf iau masa la Al Duomo când vin prin Timişoara. I-aţi văzut cumva pe acolo?  🙂

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Al Duomo

Acest restaurant s-a închis. Descoperă ce e nou în oraș.

La Domul din Unirii | Șmen.ro

9 November 2010 at 11:52

[…] La Domul din Unirii […]

[…] This post was mentioned on Twitter by Andrei Mărin and Adela Vacaru, FoodCrew. FoodCrew said: Sunteţi în ziua de salariu? Vă plac preparatele din peşte? S-ar putea să vă placă Al Duomo http://bit.ly/9j74wn #timisoara […]

[…] zilele trecute vă vorbeam despre restaurantul Al Duomo şi mă plângeam că nu prea aveam ce să aleg din meniu, fiind foarte mult bazat pe peşte, de […]

[…] E într-adevăr un restaurant cu iz domnesc. Mi-a plăcut. Chelnerii păreau şi ei amabili, nu săcâitori ca prin alte locuri. Şi cum eram însoţită de pofta de pizza, comand pizza cu salam şi şuncă. Prietena mea […]

Un Filiberto elegant | FoodCrew

12 April 2013 at 12:57

[…] din 5 pentru servicii. Servire promptă, nu-ţi suflă nimeni în ceafă, se străduieşte toată lumea să-ţi facă şederea foarte plăcută, toţi angajaţii sunt […]

Comentarii

Avatar

Dana

9 November 2010 at 13:52

Într-adevăr e scumpișor la Domul-Restaurant, dar in cele 4-5 ocazii când am fost pe acolo nu am fost niciodată dezamăgită de calitatea produselor și nu sunt mare fan papa italienesc.
Mă frapează totuși un lucru la comentariul tău: cum face comentarii despre mâncare cineva care urăște peștele … si vita ? Cum ar putea fi vreodată comentariul corect ? … sau poate ar trebui să faci review doar la KFC și Mac…

    Avatar

    Naiada

    9 November 2010 at 16:59

    Dana, din moment ce am spus că prietenilor mei le-a plăcut peştele, nu cred că am nedreptăţit în vreun fel acest restaurant. Doar pentru faptul că eu nu mănânc un anumit fel de mâncare, de ce nu aş putea scrie despre celelalte preparate care se găsesc într-un meniu? Ideea unui review nu este doar să scrii despre mâncare. Cât despre “comentariul corect”, orice text despre un local implică subiectivism, pentru că gusturile şi preferinţele variază de la om la om. Aşa că, te invit să scrii şi tu despre peştele lor sau orice ai servit la acest restaurant. 🙂 Poate aşa vom afla ce înseamnă “comentariu corect” sau punct de vedere obiectiv, dacă poate privi cineva obiectiv ceea ce mănâncă şi cum se simte în acel loc. 🙂

Avatar

vau

12 November 2010 at 19:20

As fi curios de felul in care pregatesc aia la Duomo pestele ,sant soiuri care nici nu miros a peste daca e bine pregatit , mai ales pastrav in folie , poate incerci si tu un pic .Totul e in functie de potrivirea condimentarii, apoi vinul potrivit…

Avatar

Naiada

12 November 2010 at 19:36

Vau, prefer doar vinul! Şi acesta moderat. 🙂 Nicio şansă să pun eu gura pe peşte! 🙂
Prietenii mei spun că e destul de bine pregătit peştele, rar au avut obiecţii şi ei au fost de mult mai multe ori decât mine.

Avatar

antonio

30 January 2012 at 17:33

ciao !!! mi se pare teribile de aios ( scuze pe cum scriu … romaneste … ) comentariul !!!! im place foarte mult !!! dar nu sunt dacord cu unele .. pot sa le spun ??? sper ca da . Sosul bolognese o asa spus ragu’ cum spui corect , nu este un sos unde trebuie mare lucru , chiar este un fel de sos de baza , care de obicei il folosim la lasagna si pt. asta nu pot se le dam o personalitate prea presenta , in lasagna sunt alte elemente care au nevoie de spaziu lor incepend de la besciamel pina la gusto de la foile de lasagna facute in casa ( toate pastele prospate sunt facute un casa avem masina … de facut paste ) si nu ultimo parmigiano de buna calitate. si nu im place sa vorbim de barilla … fie care cu gusturile lui .
da poate personalul este un pic invadente , in sensul de atentie … nu stiu da ca e bine or no dar eu cand sunt in un local .. ma astept sa nu fiu obligat sa astept prea mult dupa un ospetar , modelul meu poate nu place dar ….
preturile !!!!! aici nu ma gasesti de loc dacord .. sigur nu sintem cei mai ieftini dar , incearca sa raportesi pretul / portie ( cantitate / calitate …. te garantes ca noi verificam des preturile din piata .
si ultimo … da ai dreptate as dorì sa fie plin si in weekend dar din causa svonurile care sa aduc .. ca sintem un local scump … avem o clientela mediu alta , si ne lipseste familiie , grup de prieteni care iesc sambata si duminica etc… crede-ma ca vom incerca si sa avem clientela si sambata si duminica !! orc-um sper sa mai fie lume ca tine ca il place sa comenteasa … orce comentariu este un mod de a creste !!! cu drag Antonio

    Naiada

    Naiada

    6 February 2012 at 11:50

    Antonio, apreciez că ai comentat, asta dovedind că poţi accepta orice părere, ceea ce nu mulţi patroni de localuri reuşesc în ziua de azi.
    E normal ca gusturile să difere. Eu mi-am spus părerea despre acea seara în care am mâncat la Al Duomo.
    Sper că dacă voi mai ajunge acolo să găsesc un meniu mai variat şi ospătari mai puţin încordaţi. E bine să nu aştepţi mult după ospătari, dar nici să stea lângă tine să se uite în gura ta cum mesteci. Cred că eşti de acord.
    Cât despre preţuri, cred că pot fi şi un pic mai mici, chiar dacă vorbim de calitate. Asta cu siguranţă ar atrage mai mulţi clienţi pentru că restaurantul este foarte frumos şi chiar are potenţial de a fi plin seară de seară.

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul