Chiftele cu dulceaţă la IKEA

IKEA
București

Dintre toate localurile pe unde puteam mânca în Bucureşti, într-o bună seară de aprilie, am ajuns la IKEA. Împreună cu nişte colegi de serviciu, acolo ştiam noi că găsim mâncare multă şi ieftină.

Am urcat la etaj şi am dat de o cantină destul de măricică. În mod ordonat ne-am aşezat la coada de înfometaţi ce-şi culegeau câte-o tavă, câte-un tacâm, şi studiau cu ochi mari mâncarurile din care puteai alege.

Eu unu mi-am umplut cu răbdare tava, am plătit la ieşire şi m-am aşezat la masă, urmând să iau la rând fiecare fel de mâncare de pe tavă.

Am început cu chifteluţele. Erau 10 la număr, foarte egale ca mărime şi foarte cărnoase ca şi consistenţă. De bune erau bune, dar sosul în care erau îmbăiate, un sos dulce acrişor ce-mi amintea de acel „gravy” american (nu ştiu cum i-aş spune în română), era puţin ciudăţel. Lângă chiftele am avut în meniu o porţie de cartofi natur, foarte normali de felul lor. Cel mai ciudat element de pe farfurie era în schimb o grămăjoară cam cât două chiftele de… dulceaţă. Eu cred că era dulceaţă de prune.

Nu am înţeles foarte bine cum trebuia mâncată combinaţia aia, dar dulceaţa am lăsat-o de-o parte şi am păpat chiftelele şi cartofii cu un sos de maioneză cu usturoi luat separat. De bun a fost bun, dar nota de fundal al gravy-ului trebuie să recunosc că era destul de ciudată.

După asta am mâncat o prăjitură cu caramel, destul de banală de felul ei, cam cum ai găsi la cea mai uzuală cofetărie.

A fost însă cea mai ieftină şi îndestulătoare masă avută într-o săptămână la Bucureşti. Pe ce am povestit mai sus, dimpreună cu o chiflă şi o apă plată la jumate, am plătit 16 lei. Nu aş recomanda nimănui însă să mănânce acolo dacă vrea hrană bună.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

IKEA

Adresă:
Șoseaua București-Ploiești 42D
Telefon:
Website:

Comentarii

Veveriţa Mâncăcioasă

9 May 2011 at 19:18

Am mancat si eu odata chiftelute d-astea cu gem. Pe mine m-au dus cu gandul (in afara de faptul ca nu aveau niciun condiment, adica 1-0 pentru chiftele romanesti) la shnitzelul din Austria pe care-l primesc intotdeauna cu o lingurita-doua de dulceata langa. Miam-miam.
Sosul ala despre care spui tu am impresia ca are coriandru…

    Gore Brânzescu

    9 May 2011 at 20:31

    e o tradiție germanică (sau mai degrabă nord europeană?) în a combina carnea de porc, vită sau vânat cu gemuri și compoturi. ba vara trecută chiar mi-a ieșit după o rețetă de-a lor un genial grătar de porc cu sos de caise.

    cine știe? poate mi-ar fi plăcut combinația, da’ aveam o poftă absolut nebună de chiftele marinate. la cât am fost de dezamăgit când am văzut sosul și grămăjoara de gem nu am mai putut savura mare lucru.

    Veveriţa Mâncăcioasă

    10 May 2011 at 8:41

    @Gore Brânzescu
    Depinde mult de pofta de moment. Dulceata aia nu merge intotdeauna bine, mai ales pentru mine, obisnuita mai mult cu acrituri langa carne. Dar, odata – de doua ori pe an, merge. 🙂
    Ai incercat si salamul lor din ren? (De la magazinul tip alimentara de la iesire, nu de la cantina.)

    Gore Brânzescu

    11 May 2011 at 9:23

    @Veveriţa Mâncăcioasă
    Salam de ceeeee? :)) de ştiam de el cu siguranţă l-aş fi încercat.

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul