Ne-am aşezat la o masă gata pregătită cu tacâmurile şi farfuriile. Atmosfera era de sufragerie şi n-aveai cum să nu te simţi ca acasă. Colegu’ meu s-o cinstit cu o pălincă de bihor de la neamuri primită de proprietarul pensiunii, iar colegu’ n-o avut decât cuvinte de laudă.

Azi m-am îmbunat de pe la standurile de pe străzile Oradeei. M-o adus serviciu prin Oraşu ăsta şi bine-o făcut, c-am dat hăpt de serbarea “Toamna Orădeană”.

Simpatică treabă. Nu e nimica extraordinar, e o “sărbătoarea oraşului”. N-am fost niciodată mare fan al genului ăstuia de evenimente, da’ de data asta am cam ciugulit din bunătăţile de pe standuri şi-am mai tras cu ochiu la ce se mai întâmpla în jur.

Zilele trecute m-am pomenit înfometat în centrul Timişorii dimpreună cu doi pretini. După recomandarea unuia dintre colegii de foame ne-am îndreptat către restaurantul Timişoreana (aka XXl, din vremuri apuse de curând). Cum a venit deja frigu’ de aproape o lună, am intrat înăuntru în beci.

Nu demult un prieten mă întrebase unde poate mânca o pizza bună în Piaţa Unirii. Fără să stau mult pe gânduri am recomandat Pizzeria Rustica. Singura ocazie de a mânca la Insieme, s-a năruit când după o aşteptare de 15 minute în care nu ne-a băgat nimeni în seamă. Eh, la Rustica e altfel. Am […]

Dacă ultima oară când scriam de la un eveniment de online a trebuit să ajungem până hăt la Bucureşti, iată că au venit vremuri mai bune. Au venit evenimentele la Timişoara, de această dată fiind vorba despre Social Media Summit – congresul muncitorilor din ramura online. Prezentări interesante, lume bună, pe alocuri întrebări timide din […]

Am făcut pâine așadar. Sub stricta supraveghere a lui Ama. Din start vă spun că a fost o experiență tare faină. Atelierul de pâine a fost bine organizat, Pizzeria La Maria care ne-a găzduit e un loc primitor și plăcut, iar participanții toți oameni faini și curioși. Cât nu am făcut pâine (că mai trebuia lăsat și la dospit aluatul – vă povestesc mai jos ce și cum), ne-am ocupat fiecare de a face câte o … bufniță, sau pinguin sau orice altceva ar fi ieșit, din fir de lână, cu ajutorul Cameliei. Nu mă credeam talentat la așa ceva, și întradevăr nu prea am fost, dar tot îs mândru de măgăoaia din final.

Se împlinise o lună de la incursiunea la Taverna Acropole a lui Gură Mare şi Gigel. Gustul decent spre bun pe care îl lăsase atunci mâncarea servită a fost mai întâi pus sub semnul întrebării de prezentarea sa precară, pentru a fi apoi stricat de-a dreptul de servirea execrabilă. Ajunşi din nou în foodcourt, ne-am […]